După atâtea conflicte și blocaje corporatiste, iată că mult prea așteptatul Coyote vs. Acme vede lumina zilei.
Hai să vedem cum stă treaba.
SINOPSIS
Coyote, după ani de zile în care a fost aruncat în aer, turtit și ars de nenumărate ori din cauza produselor defecte ale Acme, ia o decizie radicală: nu o să mai fugă după roadrunner, ci o să dea în judecată compania care i-a distrus viața.
Înarmat cu răbdarea unui avocat și cu furia acumulată în decenii de eșecuri, Coyote îl angajează pe Kevin Avery (Will Forte), un avocat cu mai multe datorii decât clienți, să intenteze un proces care amenință să dea peste cap întreaga corporație Acme.
În tabăra adversă, Acme trimite în luptă un avocat temut, Buddy Crane (John Cena), un fost coleg de facultate al lui Kevin, hotărât să facă totul pentru ca procesul să fie închis înainte să înceapă cu adevărat.
Pe măsură ce bătălia legală se intensifică, universul Looney Tunes intră în acțiune.
EXECUȚIE
Totul a început în 2023, când Warner Bros. Discovery, sub conducerea lui David Zaslav, a decis să arunce la gunoi filmul, deja terminat cu un buget de producție de 72 de milioane de dolari – pentru a-l folosi ca pierdere fiscală.
Nu era prima oară când studioul recurgea la o astfel de măsură: Batgirl și Scoob!: Holiday Haunt suferiseră aceeași soartă.
În martie 2025, Ketchup Entertainment a plătit 50 de milioane de dolari pentru a salva filmul și a-l aduce în sfârșit pe marile ecrane.
Gata cu parantezele! Să vorbim despre film în sine.
Din start trebuie să o spun: filmul nu este o capodoperă nemărginită care va rescrie cărțile de istorie ale cinematografiei. Nu este un film pe care o să-l arunc în topul final anual.
Însă, poate cel mai important aspect este că acest Coyote vs. Acme este un film al naibii de amuzant, mișto, distractiv și super drăguț. Este o adevărată avalanșă care te sufocă în tone de nostalgie și culori.
De la primul cadru, filmul te aruncă în universul Looney Tunes cu o energie care amintește de desenele animate care ne-au marcat copilăria. Sunetele clasice, animația vibrantă, personajele care sar de pe ecran – toate sunt acolo și te îmbată de fericire.
Filmul este construit ca o succesiune aproape nesfârșită de gag-uri. Unul după altul, fără pauză, fără timp de respiro – exact haosul Looney Tunes.
Scenele în care Coyote este aruncat în aer, turtit sau ars reprezintă chintesența a ceea ce ne-a făcut să ne îndrăgostim de desenele animate.
Este adevărat, câteodată umorul mi s-a părut mult prea mult decât trebuia, câteodată se mitraliau prea multe gag-uri pe segmente mari, însă nu este o critică negativă neapărat obiectivă, ci o chestie ce ține de gust.
Pe lângă toate astea, filmul vine și cu un scenariu cerebral.
Coyote nu este doar un personaj de desene animate care aleargă după o pasăre. Este un consumator captiv.
Ani de zile, a cumpărat produse Acme cu o încredere aproape religioasă, crezând că, de data aceasta, va funcționa. Și, de fiecare dată, a fost aruncat în aer, turtit sau ars.
Dar a continuat să cumpere deoarece Acme i-a vândut nu doar produse, ci și un vis: acela că, într-o zi, va reuși.
Această dependență nu este doar o glumă. Este o oglindă a relației noastre cu marile corporații.
Cumpărăm telefoane care devin învechite în doi ani, mașini care se strică imediat ce expiră garanția, produse care promit fericirea, dar care, de fapt, ne țin într-un ciclu nesfârșit de dezamăgire.
Suntem, în esență, toți Coyote alergând după un roadrunner care nu va fi prins niciodată, în timp ce companiile își numără banii.
Dincolo de satira consumerismului, Coyote vs. Acme este și o odă pentru artă – pentru arta care nu se predă, pentru arta care continuă să lupte chiar și atunci când totul pare pierdut.
Efectele vizuale sunt foarte mișto. Personajele animate nu par lipite peste decoruri; par să existe cu adevărat în același spațiu cu actorii. Culorile sunt vibrante, interacțiunile sunt naturale și, în ciuda absurdității situației, totul pare să se potrivească.
Pe actorie, nu am ce să spun prea mult. Toată lumea își face treaba într-un mod cinstit, chiar și John Cena, care nu este vreo mare sculă pe basculă, însă chiar livrează cinstit. Totuși, se observă că de când a intrat în industria filmului s-a mai dezghețat.
Aici, al nostru wrestler devenit actor este suficient de arogant pentru a fi antipatic, dar suficient de carismatic pentru a fi credibil.
Will Forte este perfect în rolul avocatului care și-a pierdut orice urmă de ambiție, un om care se așteaptă la vești proaste înainte să sosească.
NOTĂ
Mă bucur din suflet că acest film a văzut în sfârșit lumina zilei. Acum, sunt foarte curios cum ar fi arătat Batgirl, dar cum spune o celebră vorbă românească – mortul nu se mai întoarce de la groapă.
Nu este o capodoperă care va rescrie cărțile de istorie ale cinematografiei, dar nici nu trebuie să fie. Este un film care își asumă cu bucurie statutul de comedie exagerată care ne teleportează în copilărie.
Dincolo de toate acestea, filmul reușește să fie și o poveste sinceră despre determinare și despre cum, uneori, singura cale de a câștiga este să nu renunți.
Nu-mi rămâne decât să ofer o notă cinstită și corectă de 8.
