1 nominalizare la Premiile Oscar.

Nup, nu este vreo animație specială sau vreun nou film din franciza The Planet of the Apes, nici vorbă de așa ceva!

Așadar, suntem invitați la un film biografic despre viața excentricului artist – Robbie Williams.

SINOPSIS

Nu sunt multe de spus la acest capitol al recenziei.

Pe scurt, avem parte de viața lui Robbie Williams, despre cariera sa muzicală plină de suișuri și coborâșuri, de la începuturile în trupa pop de băieți – Take That, până la a sa epocală carieră solo pentru care este atât de cunoscut.

De asemenea, pe lângă aventurile din cariera sa profesională, ne perindăm și printre conflictele din viața sa personală, adică relația cu părinții sau cu soția sa, Ayda Field.

EXECUȚIE

Nu pot spune că sunt un fan înrăit, dar mă declar un finuț ascultător al lui Robbie Williams, având ceva piese din repertoriul său în propriul playlist personal.

Filmul este regizat de Michael Gracey care este autorul celebrului musical – The Greatest Showman, un film musical foarte reușit, dar în cazul de față, mi s-a părut că avem de-a face cu o producție la un nivel cu mult superior.

Dacă vreți, mi s-a părut foarte asemănător ca abordare cu Rocketman, care este o dramă muzicală presărată cu multe elemente fantasy, ceva asemănător avem și-n filmul de față.

Însă, cel mai tare aspect este reprezentat de faptul că protagonistul filmului este interpretat de Robbie Williams, interpretat doar la nivel vocal, nu și „ trupesc ” deoarece Robbie Williams este un maimuțoi în toată regula în această poveste.

Iar prin această abordare deosebită, mi se pare printre cele mai originale filme muzicale pe care le-am văzut vreodată.

De ce această abordare? Tocmai Robbie Williams ne dezvăluie că așa se vede, sau mă rog…. Așa se vedea acesta în trecut, o primată gata să fie la cheremul publicului și să facă show pentru aceștia.

De asemenea, acest aspect care este unu identic la fiecare primată, va ajuta la înfățișarea unor inamici, mai exact a unor demoni care-l vor bântui pe artist până aproape de zilele noastre.

Din punct de vedere al narațiunii și al firului acesteia, Better Man urmărește cam aceeași poveste tumultuoasă a marilor artiști, adică înecatul în alcool și în droguri, viață plină de sex executat cu mai multe partenere și comportamente vulgare exprimate în public.

Robbie Williams a fost și producătorul acestui film, deci clar a avut un impact mare asupra poveștii, un impact care mi s-a părut a fi cât se poate de sincer, nu știu și nici nu mi-am dat seama dacă au existat anumite perdele puse asupra unor fapte.

Să fim serioși, e nevoie de un simplu search pe Google și să observăm toate ieșirile sale excentrice din public sau de episoadele sale în care s-a aruncat în patimile alcoolului sau a drogurilor.

Și-n plus, mi s-a părut un film care a lovit puternic în acesta, fiind multe momente în care povestea ți-l transformă pe artist fie într-un înger cu aripile frânte sau fie într-un demon pe care vrei să-l rupi cu pietre aruncate pe spinare din cauza prostiei infecte care zace în el.

Nu prea sunt de acord cu astfel de comportamente și mai ales că nici nu prea am milă de asemenea indivizi practicanți de astfel de sporturi, dar aici am simțit cu totul altceva :

În primul rând, acest Robbie Williams pierdut în aceste patimi l-am simțit ca pe un rezultat al unui mediu toxic și agresiv, nu de alta, dar pe lângă pietrele ațintite către al nostru artist, niște cataroaie zdravene merită ațintite și către foștii colegi și manager-ul din Take That , care-l luau la beștelit și mișto cu fiecare ocazie.

În al doilea rând, au fost câteva momente în care am căzut pe o întrebare : Oare un om normal ar rezista din punct de vedere fizic și psihic la un asemenea efort în continuu fără să apeleze la anumite „ resurse de combustibil interzis ”?

Filmul este un carusel emoțional, rar am avut experiențe în care să râd cu spume într-o sală de cinema, iar asta datorită limbajului colorat și al pățaniilor din trecutul lui Robbie, acestea fiind prezentate în prima jumătate a peliculei.

Însă, din a doua parte filmul ia cu totu’ o altă traiectorie, fiind plină de momente catastrofale din viața protagonistul, momente la care n-ai cum să rămâi nemișcat.

Iar tot acest carusel emoțional este susținut de o coloană sonoră incredibilă, iar pentru mine, piesa Angels este una dintre cele mai mari balade scrise vreodată pe acest Pământ.

NOTĂ

Trebuie să recunosc, că pe lângă hohotele de râs, ultimul sfert de oră al filmului m-a îngenuncheat complet, și nu mint când spun că am tăiat multă ceapă pe la ochi.

Nu că ar fi vreun final dramatic, dar este unu înduioșător, plin de căldură și foarte satisfăcător.

Apropo, după finalul filmului s-ar putea să aveți poftă de niște Frank Sinatra.

Îmi pare rău că nu l-am văzut în 2024 că altfel ar fi intrat în top.

Pe scurt, a fost o surpriză extraordinar de plăcută, un film care m-a uns pe suflet și pe inimă și care m-a trecut prin toate stările posibile și imposibile.

Iar oficial, acest Better Man a intrat pe locul doi într-un top 3 de filme muzicale, topul fiind: 1. Wicked, 2. Better Man și 3. Moulin Rouge.