Până la concluzia supremă mai avem parte de o punte formată din două filme, acum, Ant-Man and the Wasp.

SINOPSIS

După evenimentele din Captain America: Civil War, Scott Lang ( Paul Rudd ) încearcă să găsească un echilibru între viața de supererou și responsabilitățile de tată.

Însă viața lui este din nou complicată când este abordat de Dr. Hank Pym (Michael Douglas) și Hope van Dyne (Evangeline Lilly), care au nevoie de ajutorul său într-o nouă misiune crucială.

Această aventură le pune pe Scott și Hope – în rolurile de Ant-Man și Wasp – pe urmele unei descoperiri științifice majore, care ar putea schimba tot ce știau despre realitatea cuantică și despre dispariția mamei lui Hope, Janet van Dyne (Michelle Pfeiffer).

În timp ce navighează prin dimensiuni necunoscute și se confruntă cu o amenințare enigmatică, cunoscută sub numele de Ghost (Hannah John-Kamen), echipa trebuie să găsească o soluție rapidă și ingenioasă pentru a-și atinge scopul.

EXECUȚIE

După un spectacol cosmic și istoric din fantasticul Infinity War, acum avem parte de un show recreativ, o gură revigorantă prin intermediul comediei lejere și zurlii din universul lui Ant-Man.

Acest Ant-Man and the Wasp este produsul pe care-l așteptam, un film relaxant, nu mai avem parte de o acțiune bombastică și nucleară sau cine știe ce teme filosofice aidoma precedentelor filme, ceea ce a fost un lucru excepțional.

Așadar, filmul se menține în același ton precum în prima parte, adică pe soțiile și dialogurile dintre Scott și Hank / Hope sau jocurile de-a șoarecele și pisica cu agenții FBI care-l fugăresc pe protagonistul nostru îndrăgit.

Acțiunea nu se mai află la o scară mastodontică, dar chiar și așa, rămâne la fel de fermecătoare, și asta datorită gadget-urilor și a tehnologiilor futuriste care se leagă de aceste procese de micșorare sau mărire, toate acestea livrând un pachet satisfăcător de acțiune atrăgătoare și satisfăcătoare.

Dacă tot suntem la capitolul acțiune, pentru prima oară facem cunoștință cu tărâmul cuantic încărcat de niște elemente și culori cu adevărat țipătoare și atractive ochiului.

Iar această mică aventură prin acest tărâm fiind doar o mică încălzire pentru ce avea să fie în viitoarea saga a MCU-ului, viitor capitol de care ne apropiem din în ce mai mult.

Personajele sunt la fel de lipicioase, iar acum avem parte și de niște segmente mai tensionante, asta din cauza evenimentelor din Civil War și a repercusiunilor de-a colo.

Dar în continuare avem parte de un Scott carismatic ( alias Ștefan Bănică Jr. ), o Hope care primește un rol mult mai atractiv ( atractiv din toate punctele de vedere ), un Dr. Hank care deși pare că este căutat de coasă, încă se ține bine și asta datorită armei sale de distrugere în masă, adică intelectul.

Pe lângă personajul lui Paul Rudd, mai avem parte de cel jucat de Michael Peña ( Luis ), care este inima și sufletul acestui film, fiind generatorul de comedie al filmului.

De asemenea, mai avem parte de niște adiții extraordinare, iar aici includ Michelle Pfeiffer și Laurence Fishburne.

REPET! În perioada respectivă, Marvel poate să aducă orice actor posibil, să aduci într-o franciză cu și despre eroi niște distribuții pline de actori trecuți pe la Oscaruri….. Mi se pare uluitor și de neegalat.

Pe palierul personajului negativ, o avem pe Ghost ( Hannah John-Kamen ), care nu-i deloc cel mai nimicitor și distrugător personaj, ba chiar dacă n-ar fi existat în acest film, firul narativ ar fi fost neschimbat, DAR personajul acesta ascunde o mulțime de secrete triste și de niște motivații la care sincer, e imposibil să rămâi nemișcat.

Și că tot vorbim despre emoție, mereu mi-a plăcut la această duologie de filme, modul în care este abordată tema relației tată – fiică, fie prin intermediul Scott – Cassie, fie Hank – Hope, și trebuie să recunosc că încă din startul filmului există un moment cu adevărat înduioșător care m-a mișcat destul de bine.

NOTĂ

Un film drăguț, cu aer copilăros dar și ușor percutant pentru creierul unui om matur, la fel ca primul Ant-Man, deci chiar nu pot să mă leg de această parte.

Ba chiar te face să uiți de evenimentele dramatice și apocaliptice din Infinity War, dar uiți până la momentul unui end credit scene care te lasă puțin încremenit.

Cu o părere mai nepopulară, aș spune că Ant-Man este printre cele mai underrated francize din Universul Cinematic Marvel, mă rog, până la următorul film cu Ant-Man care a fost o mare bătaie de joc.

Hai că las un 8 solid și acestui film și mă țin tare pentru Captain Marvel.