O nominalizare la Premiile Oscar.

S-a întors mortu’ de la groapă, de data asta, scos din pământ de către Fede Alvarez, că Ridley Scott a cam dat-o în bălării cu ultimele două producții.

SINOPSIS

Premisa nu este foarte complicată, nu-s foarte multe de spus la acest capitol.

Rain ( Cailee Spaeny ), Andy ( David Jonsson ) și alți tovarăși doresc să scape de colonia unde aceștia fac parte, o mare comunitate unde viața pare un chin din cauza sclaviei.

Așadar, grupul de tineri se gândesc să facă o vizită stației spațiale Romulus în căutarea de niște resursae pentru a-i ajuta în îndeplinirea măreței misiuni.

Toate bune, până când, aceștia descoperă că nu sunt singuri pe respectiva navă, la bordul acesteia aflându-se și câteva floricele dornice de îmbrățișări și de schimb de ouă cu xenomorphi.

EXECUȚIE

Așadar, după 7 ani, franciza reînvie doar că, la scaunul regizoral se află regizorul uruguayan Fede Alvarez, care a reușit să resusciteze cu mare măiestrie franciza Evil Dead.

Pare-se că franciza revine la origini, adică – film horror/thriller și puțin presărat și cu niște acțiune electrizantă, nu cu povești despre aspecte filosofice și ancestrale legate de existența intrinsecă a alien-ului care rezultă din metempsihoza omului în animal.

Ce-i drept, nu pot spune că Prometheus și Covenant sunt niște rable de filme, în niciun caz, dar genu’ ăsta de tematică parcă nu-și are rostu’ în niște filme în care subiectul principal e masacrul cauzat de un alien de 5 metri.

Chiar și-n acest film avem parte de câteva detalii mai cerebrale, în special prin simbolismul antic roman – Romulus și Remus, care reflectă umanitatea și dualitatea viață – moarte, dar nu se zăbăvește prea mult pe acest palier.

Pe plan tehnic și vizual, filmul este magnific, echipa tehnică realizând o treabă excepțională prin împleticirea dintre efectele practice și cele digitale, și susțin cu prisosință că deja și-a luat biletul către nominalizările la Oscar pentru Efecte Speciale, dar nu și biletul de câștigător, că ăla pare luat de Dune : Part Two.

Au fost unele momente în care am rămas cu gura cască când am observat magnitudinea lumii construite, ba mai mult, să observ că filmul a costat doar 80 de milioane de dolari.. Aha, deci se poate și filme mari fără a se apela la bugete astronomice ( Hapciuuu, Disney ).

Design-ul Xenomorph-ului este spectaculos, nu că ar fi diferit de restul filmelor, dar se vede și se simte că-i un produs reușit între digital și practic, simțindu-se clar că este o „ chestie ” care se mișcă pe bune.

Din punct de vedere regizoral, Fede Alvarez iese la rampă printr-o atmosferă terifiantă și extrem de claustrofobă, fiind câteva momente în care nu se auzea nici musca-n sală, atât de tensionante au fost unele scene.

Actoricesc, nu prea am multe de comentat, distribuția livrează o partitură corectă, cinstită, și cam atât, nu pot spune că am fost impresionat de către cineva, doar de două personaje mi-au păsat, pe restu’ îi voiam sfârtecați, nu de alta, dar și aici, din păcate, dăm de unele personaje care prezintă un IQ extrem de scăzut, lucru specific filmelor horror.

Eeeh, și acum să vin și cu părțile negative…

Ca să citez dintr-un titlu de recenzie care mi-a plăcut foarte mult : Un disc Alien Greatest Hits cântat de o trupă de cover-uri.

Pentru mine, scenariul filmului s-a simțit ca un colaj cu toate filmele Alien, atât.

La început, toate aceste mici prăjiturele le-am primit cât de cât ok, am zis că – „ Ok, vrei să omagiezi filmele Alien! Bun, nu-i problemă! ”.

Prima am primit-o, la fel și a doua, dar de la a treia am zis STOP! Pe bune!? Chiar nu mai există un strop de originalitate acolo printre scenariști?

Chit că o să fiu rău, dar unii scenariști ar fi trebuit să rămână acasă după greva scriitorilor..

Înțeleg că este foarte greu să aduci ceva original într-o franciză care a livrat cam vreo 6 filme, dar fă-mă să uit de respectivele producții și adu-mi ceva de care să mă debarasez de trecut, că îmi aduci câteva omagii subtile e una, dar când îmi înșiri secvențe și replici din Alien X, Alien Y sau Alien Z , scuze, dar o cam dai într-o extremă total neplăcută.

Pot să înțeleg și primesc cu toată dragostea anumite referințe subtile din filme precedente, dar nu să-mi dai aproape cu copy-paste scene din alte filme de să-mi spui constant :

Hey! Îți mai aduci aminte de replica asta din Aliens? Dar de faza asta din Alien? Asta nu-ți aduce aminte de Alien 3? Dar simbolul ăsta parcă te duce cu gândul la Prometheus, așa-i?

Hai că Prometheus și Covenant aduc niște scenarii mai grele, și acolo chiar pot să înțeleg un număr mai mare de scenariști, că ce-i drept, chiar nu au fost niște scriituri ușoare, că nu-și aveau ele rostu’ sau că au fost prost executate, asta-i partea a doua.

Dar un asemenea scenariu să-mi fie scris de 3 inși… Chiar nu pot să înțeleg ce a fost atât de complex la foaia de scenariu încât să se apeleze la 3 scriitori.

Însă, lovitura cea mare am primit-o când am observat că filmul nu este la final, și că mai am încă vreo 20 de minute din acesta, dar nu asta a fost problema.

Ce-au zis băieții la ședință :

– Cum să construim finalul?

– Ce spuneți să-l facem  aproape identic cu finalul unui Alien?

– Ce idee bună și originală! Așa facem!

Chit că par hater, dar nu sunt, în cartea mea primele două filme sunt de nota 10, iar Alien 4 chiar e o plăcere nevinovată, dar mi s-a luat să primesc atâtea ciorbe reîncălzite.

NOTĂ

Nu-i deloc un film rău, chiar e un film distractiv și interesant, dar e departe de a fi vreun mare monument în franciza asta.

Aș spune că acesta se află pe locul 4 într-un clasament Alien : Pe primul loc fiind Aliens, urmat de Alien, Alien Resurrection, iar mai apoi acest Romulus.

Paguba cea mai mare este scenariul lipsit de orice sclipire, nefiind niciun moment în care să zic : „ O, mișto! Asta n-am mai văzut-o până acum, ceva nou! ”.

Sincer vă spun, până la un moment, i-aș fi dat cu un punct în plus, dar finalul acela copiat mi-a pus capac și mi-a tăiat orice dorință de generozitate și indulgență.