Un film elegant, sensibil, dar și foarte tulburător – Black Swan, regizat de Darren Aronofsky.

Sinopsis

Filmul urmărește povestea unei balerine, Nina (interpretată de Natalie Portman), care obține rolul principal în spectacolul „Lacul Lebedelor”. În timp ce se pregătește pentru acest rol, Nina se confruntă cu presiuni crescânde și cu propriile ei probleme psihologice.

Exigențele profesorului Thomas Leroy ( Vincent Cassel )și concurența acerbă în compania de balet reprezentată de Lily ( Mila Kunis ) și relația tensionată cu mama sa devină factori de stres pentru Nina. În plus, presiunea de a atinge perfecțiunea și de a interpreta atât rolul dulce și inocent al Lebedei Albe, cât și pe cel seducător și malefic al Lebedei Negre, îi testează limitele.

Pe parcursul filmului, Nina începe să experimenteze tot felul de evenimente stranii și înspăimântătoare, care par să îi confunde realitatea cu fantezia. Intră într-o spirală a obsesiei și paranoia încercând să îndeplinească cerințele acestui rol solicitant.

Execuție

Ce să zic, sunt un mare admirator al actriței Natalie Portman, un admirator din toate punctele de vedere, într-adevăr, nu o fi cea mai rubicondă și voluptoasă femeie, dar eleganța și simplitatea mă rup de fiecare dată.

Cât despre rolul pe care-l face în acest Black Swan, cuvintele sunt de prisos, nu degeaba a luat și premiul râvnit pentru Cea mai Bună Actriță în Rol Principal.

Pregătirea intensivă în dans și eforturile depuse pentru a aduce autenticitate personajului ei au fost evidente în fiecare scenă, Natalie Portman a dedicat timp și energie pentru a învăța tehnici de balet și pentru a obține o performanță credibilă, tot ea a declarat că a slăbit drastic, în jur 15 kg pentru acest rol, toate acestea – transpunând-o în pielea unei balerine fragile și obsedate de perfecțiune.

Cât despre partea emoțională, cea artistică, ar fi redundant să discut despre aceasta, mai ales că a noastră actriță nu a fost la prima prezență în curtea Academiei, și aici mă refer și la rolurile din Closer și Jackie.

Deși Oscarul e cât se poate de meritat, consider că ar mai fi meritat unu’ pentru performanța din V for Vendetta – un film care face parte dintr-un top 15 de suflet, într-adevăr, poate unde sunt și subiectiv, dar însuflețirea adusă personajului Evey – partenera lui V, o consider performanța de glorie din cariera lui Natalie Portman.

Însă marea surpriză a venit din partea actriței Mila Kunis care performează un rol negativ al naibii de sinistru, fiind prezentată ca un contrast puternic față de personajul lui Natalie Portman.

Aici, Kunis a adus o vibrație diferită, mai liberă și mai independentă, aducând o latură mai provocatoare și misterioasă în dinamica dintre personaje.

Și dacă tot le-am adus în discuție pe ambele actrițe, plus cuvântul provocator – Slavă Domnului, avem cu ce să ne clătim ochii.

Black Swan explorează adâncimea întunecată a obsesiei, a perfecționismului și a luptei cu sinele. Abordând teme precum dualitatea, identitatea și presiunea de a reuși, pelicula oferă o oglindă asupra lumii artistice și a costurilor mentale ale căutării perfecțiunii, și ca să vin cu un exemplu, sau o foarte scurtă paranteză – Dacă sunteți fani ai filmului – Whiplash, atunci în proporție de 90% o să vă placă și acest film

Simbolismul lebedelor – cu alb și negru, inocență și malefic – reprezintă lupta internă a lui Nina între dorința ei de a fi perfectă, inocentă și imaculată (Lebăda Albă) și partea ei obsedată, malefică și liberă (Lebăda Neagră). Această dualitate este reflectată și în personalitatea și interpretarea sa artistică, iar drumul către perfecțiune devine distructiv și adânc complex.

De asemenea, tema presiunii sociale și a perfecționismului este omniprezentă, aici, Aronofsky prezintă presiunea pusă pe artiști pentru a ajunge la perfecțiune și pentru a satisface standardele societății și ale industriei. Nina este presată să fie perfectă nu doar în dans, ci și în aspectul ei fizic și în comportamentul ei, ceea ce duce la o deteriorare mentală și emoțională progresivă.

Simbolistica oglinzilor și a reflexiei este, de asemenea, folosită pe tot parcursul filmului. Aceasta reprezintă auto-reflecția lui Nina și lupta ei constantă cu propriul sine. Prezența repetată a oglinzilor sugerează o identitate fragilă și o confuzie între realitate și iluzie, întărind ideea că Nina se confruntă cu o fractură internă a personalității sale.

O altă temă importantă este relația tensionată dintre mamă și fiică – Legătura dominantă și opresivă dintre Nina și mama ei, care îi impune standarde nerealiste și o reține într-o stare de imaturitate și fragilitate, influențează în mod profund evoluția personajului său.

Notă

Filmul reprezintă un apel la conștientizarea prețului pe care îl plătim pentru perfecțiune și pentru a ne găsi propriul echilibru în lumea exigentă a aspirațiilor personale și profesionale.

Niciodată nu l-am considerat pe Darren Aronofsky un regizor comercial, și nici cu acest Black Swan nu a ieșit din tipare, iar după părerea mea este a doua cea mai bună peliculă din portofoliul regizorului, prima fiind – The Fountain, poate cel mai profund filosofic film făcut vreodată. (Film la care am scris și o scurtă recenzie pe pagina de Facebook.)

Actorie nucleară, regie demențial de bună, încărcătură grea intelectuală – Ce să mai!?!? Un film extraordinar de bun! Doar că, nu mi-a livrat acea lovitură emoțională care să-mi incite glandele lacrimale, și tare rău îmi pare că nu-i acord nota maximă, dar e foarte bun și predecesorul acesteia.