Badlands

Badlands – Și m-am întors la origini!

Anul 1973 reprezenta un an istoric, momentul în care Terrence Malick, unul dintre marii regizori ai istoriei, își făcea debutul.

SINOPSIS

Acțiunea se desfășoară la sfârșitul anilor 1950, într-un mic oraș din Dakota de Sud, unde Holly Sargis (Sissy Spacek), o adolescentă de 15 ani, duce o existență monotonă alături de tatăl său autoritar (Warren Oates), după pierderea mamei.

Viața ei capătă o direcție neașteptată atunci când îl întâlnește pe Kit Carruthers (Martin Sheen), un tânăr de 25 de ani, muncitor la salubritate, cu un temperament rebel și o înfățișare care amintește de celebrul actor James Dean.

Între cei doi se înfiripă o relație amoroasă, alimentată de dorința de libertate, de nevoia de afecțiune și de fascinația adolescentei pentru personalitatea nonconformistă a lui Kit.

Însă diferența de vârstă și opoziția categorică a tatălui provoacă tensiuni tot mai mari, iar un episod violent schimbă radical cursul vieții celor doi „îndrăgostiți”.

EXECUȚIE

Chiar nu știu cum e posibil ca unii regizori să debuteze cu astfel de filme… O zic în sensul „nu că e bun, ci foarte bun”!

Adică Badlands nu arată niciodată a film de debut.

Chiar nu știu cum Dumnezeu reușesc unii regizori să debuteze cu asemenea filme! Și nu mă refer la faptul că Badlands este doar un debut bun, ci unul al naibii de bun!

Pentru că, sincer, pelicula nu arată și nu se simte nicio clipă ca opera unui cineast aflat la prima experiență în spatele camerei.

Din contră, Terrence Malick demonstrează o maturitate artistică uluitoare, un control remarcabil asupra regiei, imaginii și ritmului narativ, dar și o înțelegere profundă a limbajului cinematografic.

Dar hai să le luăm pe rând.

În primul rând, încă de la debutul său, Terrence Malick reușește marea performanță de a-și impune amprenta inconfundabilă de pictor vizual, o identitate artistică ce avea să-l însoțească și să-l definească de-a lungul întregii cariere.

Și da, Badlands arată fabulos! Tot ce ține de imagine, compoziție, lumină și culoare se îmbină într-o adevărată înșiruire de tablouri cinematografice care îți taie respirația.

Fiecare peisaj pare desprins dintr-o pictură, fiecare cadru respiră o frumusețe aproape poetică, iar natura devine mai mult decât un simplu decor, transformându-se într-un personaj de sine stătător.

Iar toate sunt susținute de o coloană sonoră dătătoare de melancolie.

În al doilea rând, Malick propune o poveste de dragoste cât se poate de atipică. Regizorul nu urmărește să ne facă să ne rupem cămășile de emoție sau să ne îmbujorăm în fața romantismului celor doi protagoniști.

Din contră, este perfect conștient că relația din fața noastră este una profund problematică din punct de vedere moral, construită pe imaturitate, fascinație și o percepție complet distorsionată asupra iubirii.

Și totuși, care-i treaba cu acest cuplu? Ei bine, Kit și Holly par mai degrabă îndrăgostiți de ideea unei povești de dragoste decât unul de celălalt.

Kit este un individ egocentric, obsedat de libertate și de propria imagine de rebel, în timp ce Holly, o adolescentă de numai 15 ani, privește întreaga aventură printr-un filtru romantic, aproape copilăresc, fără să conștientizeze pe deplin gravitatea evenimentelor.

Practic, avem doi oameni care trăiesc în aceeași poveste, dar care par să o înțeleagă în moduri complet diferite. Și apropo, chimia dintre ei este și rece, dar și fierbinte.

Al nostru Malick nu romantizează iubirea lor, ci demontează însăși fantezia romantică în care cei doi trăiesc.

Violența, fuga de responsabilitate și indiferența față de suferința celorlalți sunt prezentate într-un contrast aproape absurd cu frumusețea peisajelor și cu inocența aparentă a relației.

Ce să mai, avem un soi de Romeo și Julieta, numai că Romeo suferă de un complex de James Dean stilul Florin Salam, iar Julieta pare să creadă că se află într-un basm, în timp ce în jurul lor se desfășoară un adevărat coșmar.

Așadar, practic și teoretic, Badlands vorbește, în esență, despre falsa libertate, romantizarea violenței și incapacitatea unor oameni de a înțelege consecințele propriilor acțiuni.

În același timp, filmul explorează banalitatea răului și contrastul dintre frumusețea naturii și cruzimea umană. Și mai ales, mi se pare că Malick vrea să ne arate cum unele fapte diabolice pot fi făcute în completă inconsistență.

În rest, trebuie să recunosc că nu prea am perceput acea dimensiune de thriller-noir asociată uneori filmului. Nu am descoperit cine știe ce mecanisme de suspans, mistere cerebrale sau jocuri narative care să-mi pună mintea la contribuție.

Dar atenție, nu spun asta neapărat ca pe un reproș, ci mai degrabă ca pe o simplă constatare personală. Iar așa cum spun de fiecare dată, nu înseamnă că am și dreptate.

NOTĂ

Badlands mi s-a părut mult mai apropiat de o dramă criminală contemplativă, cu accente romantice și existențialiste, decât de un thriller în sensul convențional al termenului.

Este un debut regizoral de-a dreptul impresionant, care demonstrează că Terrence Malick avea deja, încă de la primul său lungmetraj, o viziune cinematografică extrem de șmecheră.

Avem o regie rafinată, o imagine absolut fabuloasă, două interpretări actoricești excelente și o poveste de dragoste atipică, prin intermediul căreia regizorul explorează violența, falsa libertate și contradicțiile naturii umane.

Un 8 cinstit și corect pentru acest film.