#181 IMDB
*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024
Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 E AICI!
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, iată că am ajuns la finalul care concluzionează călătoria epocală prin universul Hogwarts.
SINOPSIS
În timp ce Lord Voldemort (Ralph Fiennes) își consolidează dominația asupra lumii magice, Harry Potter (Daniel Radcliffe), alături de Hermione Granger (Emma Watson) și Ron Weasley (Rupert Grint), continuă misiunea de a descoperi și distruge ultimele Horcruxuri, obiectele în care vrăjitorul întunecat și-a ascuns fragmente din suflet pentru a deveni nemuritor.
Pe măsură ce indiciile îi conduc tot mai aproape de Hogwarts, cei trei descoperă că școala, aflată acum sub conducerea lui Severus Snape (Alan Rickman), s-a transformat într-un loc dominat de frică și represiune.
Între timp, Albus Dumbledore (Michael Gambon), deși plecat în lumea celor drepți, continuă să joace un rol esențial prin secretele și informațiile pe care le-a lăsat în urmă.
EXECUȚIE
Dacă prima parte a fost una a doliului, a suferinței și a pierderilor, ei bine, nici de această dată negura nu se risipește. Din contră, atmosfera devine și mai apăsătoare, numai că tristețea și sentimentul de neputință lasă treptat locul unei tensiuni de proporții cataclismice.
Tot ce simțim în jur este iminența unui război devastator, a unei confruntări în care nu mai există cale de întoarcere și în care însăși existența lumii magice atârnă de un fir de ață.
Atmosfera este sufocantă, dominată de sentimentul că lumea magică a ajuns la marginea prăpastiei. Fiecare personaj pare să înțeleagă gravitatea situației, iar fiecare alegere poate produce consecințe ireversibile.
Ceea ce mi se pare interesant este că David Yates nu încearcă să restabilească farmecul inocent al primelor filme. Nu există o revenire confortabilă la Hogwarts, nu există acea bucurie copilărească a descoperirii magiei și nici sentimentul că profesorii vor interveni întotdeauna pentru a salva situația.
Din contră, Hogwarts însuși devine un câmp de luptă plin de OAMENI MATURI!
Din punct de vedere tehnic, filmul este un blockbuster ca la carte! În sfârșit, universul Harry Potter își dezlănțuie întregul potențial spectaculos, extinzându-se la o scară monumentală, cum rar am mai întâlnit în precedentele producții ale francizei.
Iar a doua jumătate livrează o acțiune absolut delicioasă, de proporții colosale, în care efectele vizuale, regia, montajul și punerea în scenă se îmbină într-un adevărat show incendiar.
Avem confruntări magice grandioase, distrugeri masive și o atmosferă de război total, toate orchestrate cu o amploare care îți oferă, în sfârșit, senzația că asişti la un conflict de proporții apocaliptice.
Așa cum am spus și despre partea precedentă, avem de-a face cu o dramă get-beget, iar marea scânteie a acestui act final al francizei este reprezentată de scriitură, care începe, în sfârșit, să așeze la locul lor piesele lipsă ale unui puzzle construit de-a lungul a opt filme.
Secrete, revelații, motivații ascunse și evenimente care păreau cândva lipsite de o explicație clară capătă acum un cu totul alt sens.
Dar marea cireașă de pe tort o reprezintă, fără doar și poate, construcția și deconstrucția personajului Severus Snape.
Evident, nu o să intru în spoilere majore, însă, fără mari exagerări, consider că nivelul de scriitură dedicat acestui personaj se ridică la înălțimea celui oferit de zeul George Lucas lui Darth Vader.
Și nu mă refer neapărat la asemănările dintre cei doi, ci la extraordinara capacitate a scenariului de a construi, de-a lungul mai multor filme, un personaj profund ambiguu, pentru ca ulterior să ne răstoarne aproape toate percepțiile asupra lui.
Iar Alan Rickman ca prestație este epocal, magistral, divin, ce să mai, e un adevărat criminal de adjective și complimente.
Iar ce se întâmplă de la un punct încolo… O spun direct, ultimele 40 de minute le-am petrecut cu lacrimi în ochi, atât pentru pierderile de vieți, cât și pentru unele momente care mi-au înmuiat inima de la atâta tandrețe.
Pentru că, la finalul zilei, Harry Potter e mai mult decât o poveste despre un trio drăguț de prieteni care vor să devină vrăjitori, este o poveste despre maturizare, acceptare, sacrificiu și dragoste în toate formele sale, de la iubirea părintească sau erotică și prietenia necondiționată până la acele sentimente care supraviețuiesc chiar și dincolo de moarte.
Și, poate mai presus de toate, acum, la capătul acestei călătorii, este și o poveste despre iertare, despre capacitatea de a privi dincolo de greșelile, slăbiciunile și aparențele celor din jur.
Pe plan actoricesc, nu am ce să spun, cei trei actori principali sunt la capacitate maximă, pur și simplu, cei trei înainte să înceapă primul răcnet de acțiune de pe platou și-au activat modul ZEU și și-au arătat mușchii actoricești.
Și totuși, ce recenzie ar fi aia dacă n-aș vorbi puțin și despre Ralph Fiennes? Ce-aș mai putea să discut despre cel mai mare actor al planetei aflat în viață și încă, necâștigător de Oscar.
Personajul său, Lord Voldemort, mi s-a părut un antagonist tare ciudat, dar în cel mai interesant sens posibil.
Da, emană ură, cruzime, repulsie și o forță malefică terifiantă, demonstrând din plin de ce este considerat unul dintre cei mai puternici vrăjitori ai magiei negre.
Numai că, dincolo de această imagine monstruoasă, Fiennes îi oferă niște nuanțe surprinzătoare.
Vedem un antagonist confuz, măcinat de frustrări, orgolii și izbucniri aproape copilărești, speriat ca de bombe atunci când aude de moarte, un individ obsedat de propria superioritate, dar care ajunge să fie profund complexat de un puști precum Harry Potter.
Acum, habar n-am cât de fidelă este această interpretare față de Voldemort din cărți, însă maniera în care Ralph Fiennes îl construiește mi s-a părut extrem de interesantă și diferită de tipologia antagonistului cinematografic convențional.
NOTĂ
Pe scurt, pentru mine, Harry Potter and the Deathly Hallows este o capodoperă, iar aici îmbin ambele părți.
Un deznodământ magistral pentru una dintre cele mai îndrăgite francize din istoria cinematografiei.
Un blockbuster de proporții colosale, care livrează spectacol, acțiune, suspans, revelații uluitoare și, mai presus de toate, o încărcătură emoțională absolut devastatoare.
Și ce o să zic acum e o opinie controversată și foarte fierbinte – În materie de francize mari, la raport calitate – cantitate, Harry Potter este cea mai bună franciză din istorie. Și mare atenție, acestea sunt niște cuvinte venite din partea unuia care iubește Star Wars din tot sufletul.
Da, nu toate au fost pe gustul meu, însă, la niciunul nu am putut găsi niște minusuri apocaliptice, sau chiar și așa, fiecare minus era compensat de un mare plus mai târziu.
Tot ce ține de logistică și producție merită aplaudat! Toate schimbările de regizori au fost extrem de bine livrate, inspirate și pline de impact.
Primele două au fost de basm copilăresc, după care am avut thriller, horror, dramă, comedie romantică adolescentină, tensiune socio-politică – Un amalgam de genuri și sub-genuri dar care au fost extrem de bine îmbinate și fără să se piardă din inima și coloana vertebrală a materialului sursă.
Cât despre J. K. Rowling, ca persoană, se pot spune multe lucruri negative despre ea, valid și cât se poate de clar, însă, la finalul zilei, ca nivel de scriitoare, femeia și-a betonat numele în veșnica istorie a umanității.
O poți critica, îi poți contesta convingerile și poți refuza să o admiri ca persoană, dar nu poți șterge ceea ce a construit ca scriitoare.
Pentru că, peste zeci, sute și mii de ani, când noi nu vom mai fi decât niște nume uitate, undeva, într-un colț al lumii, un copil va deschide pentru prima dată o carte intitulată Harry Potter și Piatra Filozofală.
Va descoperi Hogwarts, va cunoaște trei prieteni și se va îndrăgosti de aceeași lume care a fermecat generații înaintea lui. Iar pe prima pagină, indiferent cât timp va trece, va continua să fie scris același nume: J. K. Rowling.
Hai că deja am furat prea mult curent în recenzie. Nu-mi rămâne decât să mă înclin în fața acestei francize și să-i acord toate notele de 10 din lume acestui final de poveste.
