Transformers (2007) – Un film regizat de bombasticul regizor Michael Bay.
Mi-aș fi dorit să revizionez acest film într-un context relaxant, însă moartea lui Peter Cullen m-a făcut să mă întorc la acest film.
Așadar, această recenzie este un omagiu adus regretatului actor.
SINOPSIS
Filmul urmărește povestea lui Sam Witwicky (Shia LaBeouf), un adolescent obișnuit care ajunge fără să vrea în centrul unui conflict extraterestru atunci când cumpără o mașină aparent banală, care se dovedește a fi Bumblebee, un robot extraterestru capabil să se transforme.
Sam descoperă că pe Pământ au ajuns două facțiuni de roboți proveniți de pe planeta Cybertron: Autoboții, conduși de Optimus Prime (Peter Cullen), și Decepticonii, conduși de Megatron (Hugo Weaving).
Ambele tabere caută AllSpark, o sursă de energie capabilă să dea viață mașinăriilor și să decidă soarta întregii lumi.
În timp ce Sam și Mikaela Banes (Megan Fox… Mă scuzați) sunt prinși în mijlocul conflictului, Autoboții încearcă să împiedice Decepticonii să pună mâna pe AllSpark.
Astfel, ceea ce începe pentru Sam ca o simplă aventură adolescentină se transformă într-o luptă spectaculoasă pentru supraviețuirea omenirii.
EXECUȚIE
Ca un mic context și scurtă paranteză – Peter Cullen a fost, este și va rămâne eroul copilăriei, vocea care m-a făcut să tremur în fața televizorului atunci când am văzut pentru prima oară aceste filme, care de altfel m-au introdus în acest univers.
Acum să ne întoarcem la film.
Se pot spune multe despre Michael Bay, criticile negative sunt cu tonele, iar acestea sunt cât se poate de obiective, dar când vine vorba de spectacol tehnic, ei bine, regizorul e mare barosan pe acest aspect.
Iar Transformers reprezintă una dintre definițiile supreme a ceea ce înseamnă blockbuster comercial, unde găleata de popcorn și litrul de cola intră cum trebuie.
Și da, filmele Transformers sunt una dintre plăcerile mele nevinovate, însă până la un punct, dar asta nu mă face să nu văd anumite aspecte negative.
Filmul este extrem de tâmpit când vine vorba de scenariu – scriitura colcăie de greșeli de continuitate, logică, umor imbecil și multe alte scene inutile care ar fi putut fi tăiate.
Las-o naibii de treabă, sunt multe scene în care ditamai roboții se strecoară „pe ascuns” în spatele oamenilor, iar nimeni nu-i vede. Cum să nu vezi niște mașinării care în mod normal ar trebui auzite de la sute de metri distanță și care ar trebui să emită niște zgomote asurzitoare?
Umorul e o cavalcadă de glume infantile, misogine, sexiste, puerile, situații tâmpite. Nu zic, unele chiar au funcționat destul de bine, am râs, dar când îmi mitraliezi la foc automat astfel de glume de zici că eram în Afganistan – scuze, dar începe să-mi sară țandăra.
Ca să nu mai zic de obsesia scenariului de a-mi băga pe gât scene cu mega-super-enervanții părinți ai lui Sam.
Iar aici, punctele mele negative se opresc. În rest, Transformers e un spectacol de zile epocale.
Efectele speciale sunt fabuloase, incredibile, de neimaginat. Anul viitor se împlinesc 20 de ani de la lansarea acestui film, iar în continuare, după atâta timp, CGI-ul de aici mătură pe jos cu sute și sute de filme lansate din prezent.
Iar acest palier a fost unul cu adevărat revoluționar – Optimus Prime, de exemplu, este compus din peste 10.000 de piese individuale. Fiecare piesă, de la filtrele de ulei la panourile caroseriei, se mișcă și se transformă într-un mod care pare firesc și credibil.
Fiecare explozie este coregrafiată ca un dans, fiecare luptă este un vârtej de metal și scântei, iar camera lui este mereu în mișcare, ca și cum ar fi prinsă în mijlocul haosului.
Scena în care roboții se luptă pe autostradă este un masterpiece al dezordinii controlate. Planurile sunt scurte, zgomotul este asurzitor, iar tu, ca spectator, ești aruncat în mijlocul acțiunii fără să ai timp să respiri. Bay nu îți oferă pauze; te lovește cu totul deodată.
Simți din plin dimensiunea bătăliilor, a distrugerilor și, mai ales, a imensității personajelor robotice. Scena în care Optimus Prime se transformă pentru prima oară este de-a dreptul orgasmică.
Muzica și tot ce ține de departamentul sonor sunt la superlativ – partitura lui Steve Jablonsky este exact ce trebuie pentru un film de această amploare: grandioasă, copleșitoare și sincronizată perfect cu haosul de pe ecran.
Dacă muzica este inima, designul sonor este scheletul. Supraveghetorii de sunet Ethan Van der Ryn și Mike Hopkins, ambii câștigători ai premiului Oscar, au construit o lume auditivă atât de realistă încât face imposibilul să pară plauzibil.
Au plecat de la premisa că, deși tehnologia roboților este fictivă, sunetele trebuie să aibă rădăcini în realitate.
Au înregistrat sunete reale de la echipamente militare de ultimă generație, precum avioanele F-22 Raptor, și le-au manipulat pentru a crea peisajul sonor al roboților.
Cât despre partea actoricească, nu am ce să comentez, face parte din magia acestui film – proiectul care a lansat carierele lui Shia LaBeouf și Megan Fox.
Cei doi fac o treabă bună, nu am fost deranjat de Sam, până la urmă reprezintă oglinda noastră. Să fim sinceri – cum ar trebui să reacționeze un adolescent care se trezește în mijlocul unui univers intergalactic disputat pe planeta lui?
Cât despre regretatul Peter Cullen… Tonul său grav, calm și plin de autoritate transformă un lider extraterestru într-un fel de tată spiritual, un ghid ale cărui cuvinte au greutatea unor principii vechi.
NOTĂ
Transformers este un film despre roboți uriași care se bat, dar, datorită lui Peter Cullen, este și un film despre onoare, loialitate și responsabilitate.
El nu a fost doar vocea lui Optimus Prime, a fost sufletul care a transformat metalul într-un simbol.
Orice s-ar spune de acest film, pentru că realist vorbind, e o mega banalitate, dar în același timp, realitatea e că a devenit un film cult care a redefinit genul blockbuster.
Un film care dacă s-ar relansa în cinematografe nu ar avea nevoie de nicio restaurare sau remasterizare, totul este la superlativ din punct de vedere tehnic.
Scenariul? Da, e o pocnitoare. Dar, băi, filmul e al naibii de distractiv, așa că nu-mi rămâne decât să-i ofer un 8 corect și cinstit.
