După ce-am văzut Michael, am zis să-l descopăr și mai mult pe REGE.
Așa că am ajuns la filmul documentar This Is It.
SINOPSIS
This Is It oferă o privire din culise asupra pregătirilor pentru seria de concerte „This Is It”, proiectul grandios prin care Michael Jackson urma să revină pe scenă la The O2 Arena din Londra.
50 de concerte, acestea fiind programate începând cu luna iulie, însă din păcate, acea lună a venit, dar fără MJ.
EXECUȚIE
Așa cum am spus și în recenzia pentru Michael, unde nu cred că am fost foarte precis în legătură cu următorul aspect – în 2009, în anul în care a murit, aveam doar 6 ani.
Într-adevăr, aș zice că aș avea amintiri extrem de vagi în legătură cu tsunami-ul de știri legat de moartea sa, însă cam atât.
Așadar, vorbesc din perspectiva unuia care nu l-a cunoscut mai deloc pe Rege.
Acum, să purcedem!
Încă din primele minute ale acestui documentar îți dai seama atât de magnitudinea evenimentului, cât și, mai ales, de dimensiunea epocală, extraterestră și divină a lui Michael Jackson.
Vezi o conferință premergătoare a show-ului în care un artist nu-și poate termina de rostit frazele, nu din cauza unui trac sau a unor emoții distructive care-i opresc respirația, ci din cauza unui ocean de oameni care reacționează în cel mai euforic și extrem mod la fiecare respirație a artistului care se află în fața lor.
Apoi, ne mutăm în culisele show-ului, mai exact, în momentul în care echipa de producție dă undă verde casting-ului monstruos pentru dansatori.
Obiectivul echipei fiind simplu: Michael să aibă în spate cei mai buni dansatori pe care planeta îi poate avea la dispoziție în acel moment.
Atât înainte de casting, cât mai ales după aflarea rezultatelor, vezi niște batalioane de oameni în toată regula cum izbucnesc în lacrimi. Și vreau să pun accent mai ales pe acel ÎNAINTE.
Pentru ei, doar simplul fapt că și-au jucat șansa de a face parte dintr-o asemenea poveste a fost ceva astral.
Să mai zic și ce selecții erau acolo? Nu mai zic de talent, dar și pe aspect fizic… Vai de viața mea, zici că se făcea casting pentru filme pentru adulți, nu pentru concerte, atât de bine arătau bărbații și femeile care dansau alături de Michael.
Iar apoi, încep repetițiile efective. De aici îți dai seama că acel show ar fi fost ceva nemaivăzut până atunci, ceva care ar fi putut să fie unul dintre cele mai tari show-uri care ar fi existat în toată istoria acestei lumi.
This Is It era o altă dimensiune, un melanj între concert, film și teatru. Era o poveste în care MJ nu era doar un interpret, ci și un regizor fabulos al propriului său spectacol.
Avem proiecții 3D, costume complexe croite de cei mai mari designeri ai lumii, secvențe filmate special (precum cele pentru „Thriller” sau „Smooth Criminal”), interacțiuni între performer și imagine digitală — practic, o fuziune care transformă acest show în ceva nemaivăzut și nemaiîntâlnit.
Iar de acolo începe magia.
Aici, pe tot parcursul acestor repetiții, observăm un zeu al perfecționismului. Jur pe viața mea, niciodată n-am auzit pe cineva să cânte atât de apropiat de varianta discului.
Pur și simplu, au fost multe momente în care nu-mi dădeam seama dacă e live sau playback.
Evident și logic, nu era vorba de niciun playback; MJ orchestra totul cu cea mai mare precizie, ca spectatorul să nu simtă nicio diferență față de varianta de disc.
Să mai vorbesc despre mișcările sale de dans? Chiar și în repetiții, fără presiunea publicului, vezi o precizie aproape ireală: pauze milimetrice, schimbări de direcție fără inerție, izolații perfecte ale corpului și niște mișcări care parcă sfidau legile fizicii.
Pentru fiecare notă, pentru fiecare sunet — cred că dacă și strănuta din greșeală, chiar și pentru aia avea o mișcare pregătită.
Când vezi celebrul lean sau arhicunoscutul moonwalk, îți dai seama că acolo nu-s doar niște mișcări antrenate la un nivel uluitor, ci iluzii coregrafice care rescriu percepția asupra fizicului.
Să mai vorbim despre auzul său absolut?
Omul dirija echipele de sunetiști sau instrumentiști cu o precizie demonică. Totul trebuia să fie nu doar în tonalitatea potrivită, ci la hertz-ul potrivit, pentru ca sunetul să-i satisfacă urechea.
Evident, asta nu înseamnă că trebuie să diminuăm din talentul și munca instrumentiștilor, Doamne ferește așa ceva.
Orianthi Panagaris a fost chitarista show-ului, iar ce făcea pe griful chitarei nu erau simple riff-uri sau solo-uri, ci niște adevărate incantații muzicale care scoteau tot ce e mai rău din tine.
Eeeh, nu degeaba a format un duo muzical, cât și amoros, cu Richie Sambora, fostul mare chitarist de la Bon Jovi – formația mea de suflet. A știut Richie ce bagă sub cearșaf.
Revenind la This Is It, n-am cum să nu aduc în discuție comportamentul lui MJ.
Îmi mențin veșnic părerea: când ești la un nivel stratosferic, când ești într-un vârf care depășește altitudinea Everest-ului, când faci istorie, ei bine, poți să ai aroganțe, că-ți permiți.
Dar chiar și așa, MJ nu era deloc așa. Deși erau repetiții infernale, unde nu avea cum să nu se greșească, pentru nicio secundă sau fracțiune de moment Michael nu a ridicat tonul, nu s-a văitat sau nu a făcut ifose.
„Stați liniștiți, repetăm până când este nevoie, de-aia suntem aici! Vă iubesc! Domnul să vă binecuvânteze!” — astea erau replicile care ieșeau din glasul lui la fiecare rugăminte sau obiecție.
Cât despre emoție… Mă repet, deși nu l-am mai cunoscut deloc, recunosc că în momentul în care apare „~ Michael Jackson: King of Pop ~ Love lives forever”, recunosc că am cedat și mi-au dat lacrimile.
NOTĂ
This Is It este mai mult decât un simplu documentar despre repetițiile unui concert. Aș zice că este o mărturie despre un artist aflat încă în plin control creativ, chiar și în ultimul capitol al vieții sale.
Documentarul funcționează ca un omagiu, dar și ca o reflecție asupra efemerității. Este dovada că, dincolo de mit, Michael Jackson a rămas până la capăt un creator obsedat de detaliu, de perfecțiune și de spectacol, un artist care, chiar și în repetiții, părea să aparțină unui alt nivel.
Și-n încheiere mă întorc la Michael.
Mi-aș fi dorit ca filmul comercial să aibă parte de momente asemănătoare ca în acest documentar, unde să-l descopăr și mai mult pe REGE? Absolut, claaaaar! Dar iată de ce există filme comerciale al căror scop este entertainment și de ce există documentarele.
Altceva nu am ce să mai zic. Las nota supremă și cred că o să mă pun să văd documentarele realizate de Spike Lee.
