Blood Simple este debutul în lungmetraj al fraților Coen.
Ca fapt divers, am descoperit filmul la clipul celor de la Criterion, unde Cristian Mungiu și-a prezentat filmele preferate.
SINOPSIS
Blood Simple urmărește povestea lui Abby (Frances McDormand), o femeie prinsă într-o căsnicie tensionată cu soțul ei, Marty (Dan Hedaya), un proprietar de bar dominat de gelozie și suspiciune.
Convins că Abby îl înșală cu Ray (John Getz), unul dintre angajații săi, Marty decide să angajeze un detectiv particular, Loren Visser (M. Emmet Walsh), pentru a-i urmări și a obține dovezi.
Ceea ce începe ca o simplă investigație se transformă rapid într-un plan mult mai întunecat, în care manipularea, minciuna și violența încep să scape de sub control.
EXECUȚIE
Încep din start cu ce nu mi-a plăcut și, mai ales, cu elementul care mi-a diminuat experiența vizionării acestui film.
Nu-mi dau seama dacă scenariul a fost slab, mai ales că frații Coen sunt forțe ale scriiturii, ci cred că a fost purul meu talent. Efectiv, am ghicit fiecare twist al filmului și fiecare direcție narativă.
Mă repet, nu spun că sunt prost scrise sau că nu funcționează în economia filmului. Din contră, ele sunt bine integrate și susțin tensiunea narativă, însă pentru mine nu au avut acel efect de „lovitură” care să mă ia prin surprindere.
Iar într-un film care se bazează atât de mult pe jocul percepțiilor și pe răsturnări de perspectivă, lipsa acelui element de imprevizibilitate a diminuat, într-o oarecare măsură, impactul experienței.
În rest, filmul este executat excelent pe mai toate palierele.
Regia fraților Coen este briliantă, iar pentru un film de debut, ce au meșterit aici anunțau un adevărat tsunami cinematografic pentru viitoarele decenii, până în prezentul nostru.
Atmosfera este unul dintre marile atuuri. Nu vorbim despre o tensiune explozivă, ci despre una care se construiește treptat, aproape pe nesimțite.
Filmul te ține într-o stare de disconfort constant, fără să apeleze la artificii ieftine. Totul vine din situații, din priviri, din lucruri aparent mici care capătă o greutate din ce în ce mai mare.
Regizoral, filmul este extrem de bine controlat. Cadrele sunt gândite cu atenție, iar modul în care este folosit spațiul contribuie foarte mult la senzația de claustrofobie și incertitudine.
Personajele par mereu prinse într-un loc din care nu pot scăpa, fie fizic, fie mental, iar asta amplifică tensiunea.
Pe plan vizual, stilul neo-noir este folosit eficient, fără să devină ostentativ. Lumina și umbrele nu sunt doar elemente estetice, ci fac parte din construcția stării generale a filmului.
Există o senzație constantă de neliniște, de ceva care nu este în regulă. Chiar și în momentele aparent liniștite, avem parte de multe scene foarte liniștite, de unde nu știi de unde poate veni beleaua.
Pe plan actoricesc, filmul livrează cu prisosință.
Frances McDormand, aflată la început de drum, nu joacă deloc cartea clasică a femeii fatale. E mai degrabă o femeie prinsă într-o situație dificilă, care reacționează cum poate, uneori bine, alteori complet pe lângă.
Dan Hedaya vine cu un personaj dominat de gelozie și paranoia, dar fără să cadă în extreme. E un om care fierbe în interior și explodează când te aștepți mai puțin.
Dar sincer, cel care îți rămâne în cap este M. Emmet Walsh. Are o liniște întunecată, de om care pare că știe ceva ce tu nu știi. Nu face mare lucru la suprafață, dar tocmai calmul acesta îl face foarte neliniștitor.
NOTĂ
Se simte de la o poștă că acest Blood Simple a fost prototipul pentru ceea ce avea să devină celebrul Fargo, mai ales pe plan tematic.
Este cu siguranță laboratorul în care frații Coen își testează pentru prima dată multe dintre obsesiile care vor exploda mai târziu: crima absurdă, planurile eșuate, hazardul, prostia omenească și violența care se naște din decizii aparent mărunte.
Blood Simple este un film despre cât de repede poate scăpa totul de sub control atunci când orgoliul, frica și lipsa de claritate se combină. Este un noir rece, direct și surprinzător de matur pentru un debut.
Mă repet, mare păcat de partea de thriller, care a fost lipsită de surprize pentru mine. Dar chiar și așa, este o realizare mai mult decât decentă, ba chiar bună.
