O nominalizare la Premiile Oscar.
Arco este o animație care a primit niște aprecieri la Cannes, dar, mai mult decât atât, a câștigat premiul pentru Cea mai Bună Animație din partea Academiei Europene.
SINOPSIS
Premisa e simplă și scurtă.
Într-un viitor aflat la mare distanță, o fetiță pe nume Iris asistă la apariția neașteptată a unui băiat misterios, Arco, venit dintr-o lume de peste secole.
Sosirea lui deschide drumul unei aventuri pline de emoție și imaginație, în care cei doi descoperă nu doar o legătură specială, ci și fragilitatea lumii din jur.
Prin întâlnirea lor, filmul construiește o poveste tandră despre prietenie, speranță și posibilitatea unui viitor mai bun.
EXECUȚIE
Ca fapt divers, în echipa de producție a filmului se află soția mea — Natalie Portman, deci e lesne de înțeles că e o animație de nota 10! Așa că v-am pupat! Ne auzim data viitoare!
Glumesc!
În cazul de față, elementul SF de tot ce înseamnă călătorie în timp și în spațiu e mai degrabă un simplu pretext, pentru că filmul vorbește despre copilărie, prietenie și despre cum putem construi un viitor mai bun.
Animația nu este preocupată atât de construcția sofisticată a unui univers science-fiction, cât de felul în care acest cadru fantastic îi permite să vorbească despre copilărie, prietenie și despre speranța că viitorul poate fi modelat altfel.
Se poate spune că Arco amintește, într-o anumită măsură, de E.T., mai ales prin legătura emoțională dintre un copil și o ființă venită din altă lume, de aici și tema legată de prietenie, în special care este și corelată cu cea a singurătății.
Totuși, filmul lui Ugo Bienvenu se desparte destul de clar de modelul spielbergian în momentul în care mută accentul de pe miracolul întâlnirii către anxietățile viitorului: criza climatică, absența părinților, rolul tehnologiei în viața familială și ideea că lumea copiilor păstrează o sensibilitate pe care lumea adultă pare s-o fi pierdut.
Și da, în special tema centrală e una ecologică, iar abordarea acesteia este una gri.
Arco arată foarte clar unde poate conduce indolența omului, felul în care nepăsarea, confortul și deciziile toxice pot dezechilibra lumea până în punctul în care natura pare să răspundă violent la abuzurile exercitate asupra ei.
În același timp, filmul nu se închide într-o viziune complet pesimistă, pentru că lasă loc și speranței.
Dincolo de avertismentul ecologic, el sugerează că viitorul nu este încă pierdut definitiv și că, atât timp cât mai există empatie, conștiință și dorința de a repara ceea ce a fost distrus, rămâne deschisă și posibilitatea unei lumi mai bune.
De aici pare să vină și simbolul curcubeului, care concentrează foarte bine sensul profund al filmului: născut după ploaie și furtună, el devine imaginea unei speranțe ce nu neagă dezastrul, ci se ridică tocmai din interiorul lui.
În Arco, curcubeul sugerează că, deși omul a împins lumea spre dezechilibru, viitorul nu este complet pierdut, iar după criză poate exista încă posibilitatea reconcilierii, a reparației și a unui nou început.
Din punct de vedere vizual, Arco impresionează fără dificultate, iar unul dintre primele lucruri care ies în evidență este cromatica sa, ce trimite discret spre sensibilitatea specifică studioului Ghibli.
Paleta de culori are acea căldură, delicatețe și fluiditate care transformă imaginile nu doar în simple decoruri frumoase, ci în adevărate stări emoționale.
NOTĂ
Având în vedere că am văzut toate animațiile prezente la această decernare (urmează părerea și la Amélie), sincer, Arco mi se pare cel mai APROAPE îndreptățit să ia statueta.
În sensul că mi se pare cea mai încadrată în categoria de film — accesibil pentru copii, dar și cu un subiect dificil pentru publicul adult. Adică nu e doar entertainment, ci și carne pe os.
Arco este o animație care folosește convenția science-fiction nu pentru spectacol gratuit, ci pentru a vorbi despre lucruri profund umane și extrem de actuale: copilăria, prietenia, fragilitatea lumii și responsabilitatea pe care o avem față de viitor.
Dincolo de tema ecologică, tratată într-o manieră nuanțată, filmul reușește să transmită că speranța nu dispare nici măcar într-un univers afectat de greșelile omului.
