Malèna este un film din 2000, regizat și scris de marele Giuseppe Tornatore – maestrul care ne-a adus și Nuovo Cinema Paradiso.
SINOPSIS
Acțiunea are loc în Sicilia anilor ’40, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Filmul urmărește povestea lui Renato (Giuseppe Sulfaro), un băiat de 13 ani care descoperă treptat lumea adulților prin fascinația și obsesia sa pentru Malèna (Monica Bellucci), cea mai frumoasă femeie din orășel.
Malèna, rămasă singură după ce soțul ei pleacă la război, devine victima bârfelor, invidiei și prejudecăților comunității. Admirată în secret de toți bărbații și urâtă de femei, ea este judecată și marginalizată, fiind obligată să supraviețuiască în condiții umilitoare.
EXECUȚIE
Nu pot spune decât că mă înclin și mă închin în fața lui Giuseppe Tornatore, care a adus în față un scenariu care m-a răcorit direct.
În primul rând și cel mai important, filmul vorbește despre ipocrizia socială, despre acest venin scuipat atât din partea bărbaților, cât și a femeilor. Însă totul pleacă din frumusețea protagonistei.
Pe de o parte, frumusețea ei pare să fie o binecuvântare; este admirată de toți bărbații, dar devine rapid o captivitate.
Este în același timp un dar și un blestem, o povară care o separă de ceilalți și o face vulnerabilă la judecățile unei societăți care nu este dispusă să accepte nici măcar o urmă de imperfecțiune.
Frumusețea în Malèna devine simbolul unei întregi realități sociale în care femeile sunt reduse la imagini exterioare și, în cazul Malènei, la obiecte de dorință și frustrare.
Iar astfel de metehne infecte se întâmplă constant – fie pe social media sau chiar și-n viața reală, apare o femeie frumoasă, care arată bine, care-și mai arată și formele, iar după încep comentariile canceroase:
„Ia uite-o și pe curva aia!”, „Ehee, cine știe câtă p..ă a supt!”, „Haideee, făăă! Te fac o tură?!?”
Repet, comentarii venite atât de la bărbați, cât și de la femei.
Iar frumusețea asta exterioară poate ascunde o mare durere în suflet, așa cum e și în cazul protagonistei.
Toți bărbații se îmbrâncesc ca să-i întindă bricheta pentru a o ajuta să-și aprindă țigareta, însă nimeni nu-i întinde o batistă pentru a-și șterge lacrimile.
Toate femeile se îmbrâncesc pe la casa ei să vadă dacă s-a culcat cu vreun bărbat, dar niciuna nu vine să o întrebe dacă se simte bine, dacă are nevoie de ajutor.
Astfel, Tornatore explorează modul în care frumusețea unei femei, atunci când este percepută prin prisma dorinței masculine, poate duce la izolarea ei și la umilința constantă.
Malèna este idealizată de unii, dar demonizată de alții, un exemplu de cum frumusețea poate deveni un catalizator al bârfei, invidiei și urii.
Să fiu ipocrit? Să mint? Aș mânca cel mai mare rahat din lume dacă aș spune că nu mi-a căzut maxilarul când o vedeam pe Malèna în toată splendoarea ei?
Doamne sfinte, doar vorbim despre Monica Bellucci, una dintre cele mai frumoase femei din istoria umanității, femeie care este o operă de artă vie.
Dar în același timp, nu am avut cum să rămân stană de piatră când o priveam cu adevărat și îi simțeam durerea sufletească.
Ajungem și la segmentul lui Renato, palier care discută despre obsesie și maturitate.
Deși este doar un adolescent, Renato își proiectează asupra ei toate dorințele și idealurile romantice ale vârstei.
Filmul explorează cum idealizarea poate deforma realitatea: Malèna, văzută prin ochii lui Renato, devine o femeie perfectă, un ideal inatingibil de frumusețe și puritate, dar și un simbol al unei îndrăgostiri imposibile.
Fascinația lui pentru ea este marcată de o dorință sexuală pură, dar și de o imaturitate emoțională, iar dorința sa rămâne nemulțumită, transformată într-o obsesie care nu poate ajunge niciodată la împlinire.
Filmul face o paralelă între dorința adolescentină și comportamentele sociale mature.
Din punct de vedere estetic, Giuseppe Tornatore adaugă o notă de romantism și melancolie filmului, creând o atmosferă elegantă și dramatică, dar totodată realistă.
Fiecare cadru este atent compus pentru a transmite emoție și pentru a pune în evidență sentimentul de pierdere și dorință neîmplinită al personajului.
Actoria este una istorică, Monica Bellucci aduce la viață o femeie care este captivă nu doar de propriul corp, ci și de realitatea unei societăți care o judecă pentru frumusețea sa.
De asemenea, interpretarea lui Giuseppe Sulfaro reflectă o creștere interioară, iar momentul în care Renato înțelege că Malèna este mai mult decât un obiect al dorinței sale devine un punct de cotitură în dezvoltarea sa emoțională.
Sulfaro capturează perfect trecerea de la imaturitate la maturitate, în care Renato nu mai este doar un copil fascinat de o femeie frumoasă, ci o persoană care învață despre fragilitatea umană și despre complexitatea relațiilor interumane.
Filmul are și impact emoțional, mai ales cu o scenă extrem de brutală din actul final, un moment care mi-a generat un tsunami interior de scârbă și nervi, încât îmi venea să intru în film și să fac un mare masacru, un genocid uman.
ATENȚIE! E O SCENĂ EXTREM DE BRUTALĂ!
NOTĂ
Un film care a fost o surpriză mai mult decât plăcută. Sincer vă spun, mă așteptam la o comedie erotică și atât, habar nu aveam că de fapt acest Malèna este o dramă get-beget.
Într-adevăr, sunt și momente comice, în special în relația de tată-fiu, când tatăl îl urechează pe Renato din cauză că dă prea mult la manivelă și-i e frică să nu-și vadă pruncul orbind.
Acum am înțeles de unde mitul cu orbirea.
Povestea lui Renato este o lecție despre cum trecem de la idealizare și dorință adolescentină la compasiune și înțelegere matură. El descoperă că adevărata iubire nu este doar atracție, ci și respect față de suferința și complexitatea celuilalt.
Iar uneori, cea mai frumoasă și importantă formă de dragoste pe care o putem împărtăși cuiva este cea de a lăsa acea persoană să plece în liniște și pace.
