A Big Bold Beautiful Journey este un nou film regizat de Kogonada.
Un film extrem de îndrăzneț, atâta pot spune.
SINOPSIS
La o nuntă, Sarah (Margot Robbie) și David (Colin Farrell) se întâlnesc întâmplător, fără să bănuiască ce urmează.
După petrecere, drumul lor de întoarcere se transformă într-o experiență neobișnuită: mașina lui David, dotată cu un sistem GPS straniu, îi conduce spre locuri imposibile, porți către amintiri din trecut.
Călătoria devine rapid o confruntare cu cele mai intime momente – bucurii, pierderi, traume și alegeri care i-au marcat.
EXECUȚIE
Din momentul în care am văzut trailerul, am crezut că va fi unul dintre filmele mele preferate în anul acesta, 2025, ba chiar și din ultimii ani.
Din păcate, alături de Mickey 17, se numără printre cele mai mari dezamăgiri ale anului. Evident, asta nu-l face să devină automat o atrocitate infectă de film. În niciun caz așa ceva.
Filmul este un what if love story, asemănător cu Past Lives sau Before Sunrise, doar că aici intervin niște elemente fantasy.
Tema centrală este călătoria – nu doar ca drum fizic, ci mai ales ca drum interior.
Aici, protagoniștii sunt împinși într-o experiență care îi obligă să-și confrunte trecutul, să retrăiască momente decisive sau să le trăiască din nou, dar sub o altă perspectivă, și să găsească un nou sens al prezentului.
Premisa și modul ei de abordare pleacă pe cai mari, fiind de o mare genialitate, însă marea problemă este execuția, totul fiind de un mare haos.
Este un film despre vindecare prin memorie, transformare prin călătorie și frumusețea fragilă a existenței umane, care ne invită să vedem propria viață ca pe o călătorie „mare, curajoasă și frumoasă”, în care trecutul nu este piedică, ci fundament pentru un prezent autentic.
Opera lui Kogonada este extrem de fluctuantă și inconstantă, sunt momente în care filmul circulă pe un drum al artisticului, ba când o ia brusc pe traseul comercialului, nu-și menține deloc un traseu clar, ca măcar să fie un echilibru în stiluri.
Aici mă leg și de dialog, sunt momente în care avem parte de niște conversații mature, așa cum ar trebui să sune din graiul unor adulți trecuți prin viață, dar sunt alte momente în care dialogul este scris atât de superficial, încât zici că aud doi adolescenți la pubertate.
Ritmul este extrem de lent, dar asta nu ar fi vreo mare problemă dacă această lentoare ar fi justificată. Iar aici sunt nevoit să mă întorc la partea de dialog, fiind momente în care este lungit de pomană.
De exemplu:
– Ești pregătit pentru o călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare?
– Da! Sunt pregătit pentru o călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare!
– Mai tare! Ești pregătit pentru o călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare?
– DAAAAAA! Sunt pregătit pentru o călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare!
– Hai mai cu entuziasm! Ești pregătit pentru o călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare?
– DA!!!! SUNT AL NAIBII DE PREGĂTIT PENTRU O CĂLĂTORIE……………………………… ( S-a înțeles ideea… )
Nu cred că are rost să compar dialogul de aici în contrapartidă cu cel din Before Sunrise, care și acela e un film ce merge pe aceeași premisă, fiind la fel de lent în ritm.
Din punct de vedere actoricesc, filmul se prezintă decent, Margot Robbie și Colin Farrell livrează într-un mod cinstit, dar fără să strălucească cu adevărat, tocmai pentru că scenariul nu-i ajută să-și etaleze adevăratele strălucitoare valențe actoricești.
DAR EXISTĂ PĂRȚI BUNE?
În primul rând, imaginea este superbă, fiecare cadru este compus cu atenție la detalii: lumina, culorile, simetria sau grandoarea cu care sunt construite.
Ca să nu mai zic de simbolistica vizuală, reflectată prin ușile filmate cu contrast de lumină/umbră, sugerând trecerea între lumi, sau oglinzile care arată fragilitatea memoriei și a identității.
În al doilea rând, toată această călătorie este presărată și cu niște momente emoționante, în special atunci când personajele retrăiesc episoade cu cei dragi ai lor, din familie.
În al treilea rând, și nu în ultimul rând, la capitolul emoție contribuie și o coloană sonoră impecabilă, plină de melancolie și romantism în toate formele lui.
NOTĂ
Filmul lui Kogonada se vrea o meditație vizuală și sonoră despre viață, memorie și iubire, transpusă sub forma unei călătorii inițiatice.
Iar așa cum am spus și la începutul comentariului, premisa este genială, dar execuția lasă de dorit. Mi se pare că regizorul Kogonada s-a complicat mult prea mult, neștiind pe ce direcții să o apuce.
A Big Bold Beautiful Journey este un film profund care îndrăznește – vizual, sonor și tematic – dar nu își atinge mereu țintele narative, așa că mă văd nevoit să-i acord un 6.
