Finele anilor ’80 ne aducea o super comedie, mai exact The Naked Gun: From the Files of Police Squad! — sau, mai pe scurt, Naked Gun 1.
SINOPSIS
Frank Drebin (Leslie Nielsen), un polițist ghinionist, dar extrem de încrezător în propriile instincte, ajunge să investigheze un complot care vizează asasinarea Reginei Marii Britanii în timpul unei vizite oficiale în Los Angeles.
Pe parcurs, se confruntă cu o serie de încurcături absurde, gafe monumentale și coincidențe ridicole — toate tratate cu o seriozitate comică tipică filmelor de parodie.
Fiecare pas pe care îl face în anchetă pare să complice și mai tare lucrurile, dar Drebin, în stilul său inconfundabil, reușește cumva să rămână pe linia de plutire.
EXECUȚIE
Genul de comedie care e aproape imposibil de făcut în ziua de azi. Spun „aproape” pentru că, pare-se, acest remake cu Liam Neeson păstrează tonul francizei originale.
Sau, ca să fiu cât mai corect și precis: genul de comedie care apare din ce în ce mai rar pe ecrane.
Deși The Naked Gun este o comedie cu o doză impresionantă de inteligență și autoironie, nu poate fi ignorat faptul că multe dintre glumele sale au accente misogine, sexiste și de-a dreptul mârlănești.
Personajele se află într-o mașină, iar pe geam se văd două centrale care au forma unei perechi de sâni. Acuma… că a fost intenția regizorului sau doar mintea tâmpită a mea și a lui Drebin ne-au jucat feste, nu știu să vă spun.
De asemenea, femeile sunt tratate ca accesorii narative sau obiecte ale dorinței protagonistului. Jane Spencer (Priscilla Presley) este una dintre puținele femei cu rol ceva mai activ în poveste, însă chiar și ea e adesea redusă la funcția de „interes romantic” și pretext pentru glume cu dublu sens.
Înțeleg cât de mult deranjează astfel de glume și cum un astfel de umor ar putea hrăni comportamente toxice. Dar, din punctul meu de vedere, i-ar „hrăni” doar pe cei care au doi neuroni rătăciți în bagajul cerebral — cei care nu știu să facă diferența între realitate și context.
Am râs la acest film? Pe nesăturate! Râdeam cu spume și când vedeam Johnny Bravo. Dar ce credeți? Nu am ajuns ultimul cocalar misogin care să jignească și să trateze femeile ca pe niște obiecte.
Apropo de umor tâmpit — SCENA ACEEA CU SEXUL PROTEJAT E AUR CURAT!
Un alt punct forte prin care se diferențiază de comediile actuale este creativitatea scenelor.
ZAZ (Zucker-Abrahams-Zucker) nu se mulțumesc să parodieze simplu — ei reconstruiesc. Iau o scenă clasică de film polițist și o distorsionează până la limita absurdului.
Drebin nu doar că urmărește pe cineva, ci o face în cele mai neverosimile moduri: confundă mașinile, intră în locații greșite, provoacă accidente — dar fără să pară conștient de haosul pe care îl lasă în urmă.
Unde naiba s-a mai pomenit o cursă de urmărire în care polițistul stă pe bancheta din spate, iar în față se află instructorul auto și elevul?
The Naked Gun a fost, fără îndoială, rolul care l-a consacrat pe Leslie Nielsen. Dar mai mult decât atât: a fost un rol care i-a permis să reinventeze comedia prin propria seriozitate.
Într-un interviu, Nielsen spunea că, după zeci de ani în care a fost distribuit doar în roluri sobre, în sfârșit i s-a permis să exploreze o latură a personalității sale care existase mereu, dar nu fusese luată în serios de industria filmului.
Farmecul personajului Frank Drebin pleacă de la faptul că nu e conștient că e într-o comedie.
El acționează cu toată seriozitatea unui detectiv sobru, serios și noir, chiar dacă spune enormități sau calcă pe greblă (la propriu sau la figurat). Tocmai această lipsă de autoironie a personajului, în contrast cu comicul situațiilor, generează o formă de umor extrem de suculentă.
NOTĂ
Pelicula perfectă pentru o seară de relaxare, mai ales că durează sub 90 de minute.
Probabil unul dintre punctele de etalon în cinematografia comică — acest Naked Gun fiind o adevărată demonstrație de forță despre cum să creezi râs atât prin comic inteligent, cât și prin absurd dus la extrem.
Într-o lume în care detectivii sunt duri, meticuloși și misterioși, Frank Drebin e… ei bine, un tip care cade din greșeală într-o conspirație și reușește s-o rezolve pentru că n-are habar ce face. Dar o face cu stil!
