Gata! E aici! A sosit!

Noul univers DC începe cu Superman, regizat și scris de James Gunn.

SINOPSIS

Într-o lume deja familiarizată cu prezența lui Superman (David Corenswet), eroul se confruntă cu una dintre cele mai dificile provocări – nu doar fizic, ci și moral.

În timp ce își continuă misiunea de a proteja omenirea, Clark Kent trebuie să-și regândească locul în societate, identitatea și legătura dintre originile sale kryptoniene și valorile umane care îl definesc.

Pe măsură ce tensiunile cresc, apar noi figuri – atât aliați, precum Lois Lane (Rachel Brosnahan), Jimmy Olsen (Skyler Gisondo), Mr. Terrific (Edi Gathegi), Hawkgirl (Isabela Merced) și Green Lantern – Guy Gardner (Nathan Fillion), cât și adversari, în frunte cu ambițiosul Lex Luthor (Nicholas Hoult).

În mijlocul acestor forțe, Superman este pus în fața unor alegeri care îi vor defini nu doar destinul personal, ci și soarta celor pe care încearcă să-i protejeze.

EXECUȚIE

James Gunn ne aruncă direct în mijlocul acțiunii, renunțând la segmentul poveștii de origine – o alegere care, din punctul meu de vedere, funcționează.

Nu mai era nevoie să vedem din nou Kryptonul distrus, cum ajunge el pe Pământ și cum ajunge la Daily Planet. Totuși, această decizie a dus la mici fracturi în poveste, mai ales în zona detaliilor.

Pe lângă această schimbare, Gunn îl introduce și pe Krypto, cățelul atotputernic, care aduce doza de drăgălășenie în film.

Cât despre film în sine, se simte clar că este o producție de inițiere într-un nou univers, unde rădăcinile cresc în mai multe direcții.

Axa 1 – Superman și umanizarea eroului

Avem o primă axă narativă, cea principală, centrată pe Superman – un Kal-El deja cunoscut pe Pământ, care trebuie să se confrunte cu poate cei mai imprevizibili și dificili adversari ai săi: chiar oamenii pe care i-a ajutat.

Această linie subliniază cât de greu este să faci binele, ce presupune cu adevărat sacrificiul unui erou și cum oricine poate fi un supererou, chiar și fără pelerină și superputeri.

Trebuie aplaudată decizia lui Gunn de a-i reduce puterile lui Superman, de a-l face mai vulnerabil, mai uman.

Vedem un Kal-El care poate fi doborât, care nu mai este zeul absolut. Trebuie să se bazeze pe camarazii săi, iar asta îi oferă un potențial uriaș de dezvoltare. Ai aici material de construit pentru următorii 5-10 ani.

Aceeași profunzime o vedem și la alter-ego-ul său, Clark Kent – un cetățean simplu, cu defecte, care se enervează, se ceartă cu partenera, iubește, suferă, greșește. Un copil al părinților săi adoptivi, prea uman ca să fie doar o mască.

Axa 2 – Justiția în formare

A doua axă a filmului este dedicată echipei Justice Gang, formată inițial din Guy Gardner, Mr. Terrific și Hawkgirl, cu încă un membru alăturându-se mai târziu.

Și aici Gunn plantează semințele unei idei mai mari – cum ajungem de la Justice Gang la faimoasa Justice League.

Distribuție

David Corenswet este impecabil în rolul lui Superman. Poate cel mai apropiat de viziunea clasică din era Richard Donner. Are carismă, fizicul potrivit, un chip bărbătesc, dar cald, și un suflet profund uman.

Rachel Brosnahan livrează excelent rolul lui Lois Lane – o femeie curajoasă, inteligentă, cu un spirit de oțel. Nu e doar o parteneră romantică, ci un scut emoțional pentru Superman.

Edi Gathegi ca Mr. Terrific – wow! Gunn are o mână divină când vine vorba de a aduce în prim-plan personaje obscure care devin instant carismatice.

Isabela Merced este decentă în rolul lui Hawkgirl, deși onomatopeele m-au cam scos din film.

Nathan Fillion ca Guy Gardner – perfect ales. Gunn și echipa de casting au nimerit la fix. Este exact acel Guy din desenele animate cu care am crescut.

Nicholas Hoult ca Lex Luthor… nu m-a convins deloc. Nu are magnetismul unui geniu diabolic, nici finețea și jocurile psihologice care definesc personajul. O alegere cam palidă pentru un antagonist principal.

Restul „ajutoarelor” din jurul lui Luthor m-au iritat sincer – personaje de umplutură, ușor dispensabile.

Tehnic și vizual

Acțiunea are proporții epice, așa cum era de așteptat. E coerentă, clară, bine montată. Cea mai bună parte: actul al treilea, când filmul virează spre un adevărat disaster movie.

Din punct de vedere vizual: filmul arată excelent. Este luminos, cald, cu efecte speciale foarte bine realizate. Niciun moment în care CGI-ul să deraieze.

Bugetul de 225 milioane de dolari resimțindu-se din plin, dar și eficient.

Tonul family-friendly sigur va deranja pe unii, dar pentru mine a fost potrivit. E un film care poate fi văzut de toată familia, ideal pentru a iniția un copil în universul supereroilor.

Totuși, sper ca pe măsură ce universul avansează, să ne maturizăm tematic și tonal.

NOTĂ

E departe de a fi un film perfect, și nu cred că cineva se aștepta la apogeul cinematografiei cu supereroi, mai ales după haosul prin care a trecut DC.

Dar e un început promițător, care plantează semințe în direcții diferite. Iar asta nu e un lucru rău.

Am încredere în James Gunn, tipul e plin de talent, are viziune și curaj, exact ce trebuie pentru a resuscita DC-ul.

Mi-a arătat aici că Superman nu înseamnă doar zboruri spectaculoase, lupte cu monștri uriași și superputeri.

Superman înseamnă binele, speranța și lupta de a face ce e corect, nu pentru glorie, ci pentru că e corect.

P.s. pentru fanii Snyder:

Astea sunt cuvintele unuia care a iubit și încă iubește – Man of Steel. Dar am intrat matur în sală, nu ca să distrug filmul, ci să-l văd pentru ce este.

Evident, nu generalizez, dar o parte din fanii Snyder au devenit toxici peste noapte.

Unde erați când Batman v Superman a fost un eșec la box office? Da, a făcut 850 de milioane, dar pentru o poveste cu cei mai mari eroi ai istoriei, era clar că trebuia să sară de miliard.

Și unde erați când restul filmelor DC se prăbușeau? Probabil rupeați sălile la Guardians of the Galaxy, regizate chiar de James Gunn.

Nu-i posibil ca un raton, un copac vorbitor și o fată cu antene să facă mai mulți bani decât Superman v Batman sau alte filme cu personaje arhicunoscute.

Și apropo de Snyder – nu-i contest talentul. Dar înainte să-l idolatrizați pentru Man of Steel, n-ar fi rău să vă amintiți de Christopher Nolan, că el a scris povestea aia super serioasă. Parcă prea ușor ați uitat.