#138 IMDB 

*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024

Ajungem să vorbim și despre unu dintre cele mai impresionante filme făcute vreodată – The Truman Show.

SINOPSIS

Filmul spune povestea lui Truman Burbank ( Jim Carrey ), un bărbat care duce o viață aparent obișnuită într-un orășel idilic numit Seahaven.

Însă, fără să știe, viața lui este, de fapt, o imensă emisiune de televiziune transmisă în direct non-stop, urmărită de milioane de oameni din întreaga lume.

Încă de la naștere, fiecare moment al existenței sale a fost controlat și regizat de Christof ( Ed Harris ), creierul din spatele acestui experiment colosal, care manipulează fiecare aspect al realității lui Truman.

Cu toate că viața sa pare lipsită de griji, mici detalii încep să-l facă să se îndoiască de lumea din jur.

EXECUȚIE

Sincer să vă spun, habar nu aveam că acest The Truman Show a fost regizat de Peter Weir, cineastul care a adus și Dead Poets Society, unu dintre cele mai frumoase și profunde pelicule pe care le-am vizionat vreodată.

De asemenea, acest The Truman Show reprezintă și una dintre marile victime ale jafului orchestrat de Harvey Weinstein, adică Shakespeare in Love.

Pentru că, la urma urmei și fără îndoială, The Truman Show reprezintă o adevărată capodoperă din toate punctele de vedere, atât din punct de vedere regizoral, cât mai ales din punct de vedere scenaristic, prin felul care scriitura este un melanj magistral între filosofie și comercial.

Și da, scenariul este punctul forte al acestui film! Pur și simplu, această lucrare trebuie pusă într-o ramă de aur și platină, mai ales prin ORIGANALITATEA lucrării și prin infinita modalități de a interpreta povestea lui protagonistului și de a pune-o în comparație cu viața reală a privitorului, adică a noastră.

Filmul este o adevărată alegorie despre controlul mass-mediei și despre modul în care suntem manipulați prin intermediul televiziunii și al internetului.

Truman trăiește într-o realitate artificială, construită pentru a fi consumată de un public global, fără ca el să fie conștient de acest lucru. Această premisă ne face să reflectăm asupra propriei noastre existențe într-o lume în care informația este controlată și filtrată de media.

Și aici, dar mai ales în realitatea noastră, observăm oameni care se consumă din punct de vedere fizic și mai ales din punct de vedere emoțional pentru niște persoane total necunoscute, care nu dau niciun pe privitori, cam asta se întâmplă.

Într-adevăr, și eu am plâns pentru moment când a murit Tony Stark în ultimul Avengers, dar nu mi-am creat o rutină dramatică de jelanie și de depresie zilnică sau nu am stat într-un stres complet că x din nu știu care reality show a părăsit concursul.

Aș spune că e o sabie cu două tăișuri : Este foarte bine și sănătos când există comunicare și dezbatere între oameni pentru acel scurt moment, dar în același timp se poate ajunge și-n cealaltă extremă de să-ți consumi viața pentru un amărât de show tv.

Ferească sfântu’ ce războaie mondiale există pe Facebook în noaptea sau în următoarea zi de după o finală de concurs de talente.

La fel ca Truman, suntem expuși constant la o versiune editată a realității – fie prin știri care reflectă doar anumite aspecte ale lumii, fie prin rețele sociale, unde oamenii își expun doar cele mai bune momente, creând o realitate idealizată și departe de adevăr.

Aș putea spune că prin acest film dezbatem probleme legate de propria supraveghere și intimitate, aici, Truman este urmărit în fiecare moment al vieții sale, fără ca măcar să știe.

Iar toate acestea încep să devină cât mai relevante în această eră digitală, unde fiecare mișcare a noastră poate fi monitorizată, fiecare acțiune online este urmărită, iar viața privată devine din ce în ce mai transparentă.

Dintr-un alt unghi, filmul poate fi văzut ca o parabolă despre iluzia confortului și despre cum societatea ne condiționează să trăim conform unor reguli prestabilite.

Truman are tot ce și-ar putea dori: o casă frumoasă, un loc de muncă stabil, o soție atent aleasă pentru a se potrivi cu această imagine idilică.

Și totuși, el simte că ceva lipsește, că viața lui nu este autentică, iar aceasta este o metaforă puternică pentru experiența umană: mulți oameni trăiesc într-o rutină impusă de societate, fără să-și pună întrebări despre libertatea lor reală.

De asemenea, mi se pare că filmul poate fi văzut și printr-o lentilă religioasă având o tematică profundă care explorează relația dintre om și divinitate, ideea de predestinare versus liber arbitru și căutarea adevărului spiritual.

În această perspectivă, Truman poate fi privit ca o figură mesianică sau ca un om care își descoperă treptat divinitatea interioară, în timp ce Christof poate fi văzut ca un simbol al unui zeu imperfect, al unui demiurg care controlează lumea protagonistului.

Christof poate fi văzut ca o figură divină, dar nu una omniscientă și binevoitoare, ci mai degrabă ca un demiurg din tradiția gnostică. El nu este un Dumnezeu suprem, ci un creator al unei lumi artificiale, un arhitect care își controlează creația fără a-i oferi adevărata libertate.

Actoria este incredibilă, evident că Jim Carrey este vârful de lance și demonstrează că este purtător de un talent incredibil, prestația lui e mai perfectă ca cea a divinității.

Pot să-i înțeleg pe cei care nu rezonează cu stilul lui Jim Carrey, vorbim despre subiectivism, dar nebun să fie ăla care contestă talentul lui, mai ales că performanța sa de aici este extrem de polivalentă, acesta oscilând cu măiestrie între emisferele de dramă sau comedie.

NOTĂ

Un film perfect din mai toate punctele de vedere, dacă ar fi să spun ceva care mi-a lipsit din această experiență, aș spune că n-am simțit o lovitură emoțională care să mă îngenuncheze.

Cu și fără, vorbim despre o capodoperă care a influențat o mulțime de cineaști, iar aici vă ofer câteva nume, dar unele extrem de grele care au fost influențați de către această operă : Christopher Nolan, Bong Joon-ho sau Darren Aronofsky.

La finalul zilei, putem spune că The Truman Show ne oferă și o provocare la nivel de imaginație – Ce-am alege dacă am fi în pielea lui Truman?

Să avem parte de o viață perfectă dar falsă sau să trăim într-o realitate în care putem să fim autentici, dar din păcate să ne și confruntăm de ipocrizie și superficialitate?

Probabil i-aș fi dat 10 dacă n-aș fi știut atât de multe detalii despre film, fiindcă ce-i drept, deși asta a fost prima mea vizionare, recunosc că anumite detalii și momente nu mi-au fost străine, de aici poate și lipsa acelui croșeu emoțional.