După succesul lui Inside Out 2, cei de la Disney aruncă-n joc aceeași schemă și cu un sequel pentru magnifica animație Moana.

SINOPSIS

Protagonista noastră, Moana ( Auli’i Cravalho ) își continuă aventurile și cercetările pe mare pentru a descoperi noi tărâmuri și civilizații, iar din păcate, toate aceste cercetări rezultă în eșecuri.

Însă, totul se schimbă când spiritele strămoșilor o cheamă într-o aventură epică, găsirea lui Motofetu – Un loc al tuturor civilizațiilor, dar care a fost dat uitării din cauza blestemelor invocate de entitatea malefică – Nalo.

Fără a sta prea mult de gânduri, Moana pleacă în aventură, doar că de data asta nu singură, aceasta formând o echipă din cei mai iscusiți oameni ai tribului natal.

Iar toată aceasta aventură ar fi cu totul incompletă fără o revedere cu vechiul camarad – Mult prea îndrăgitul semizeu, Maui ( Dwayne Johnson ).

EXECUȚIE

Înainte de toate, tre’ să vă spun că primul film este catalogat la o notă de 9 în propria-mi carte, așadar, aveam așteptări și pretenții destul de mari față de acest sequel.

Din fericire, scenariștii au mers pe o variantă safe, alegând ca povestea să fie creionată aidoma primei părți.

Mă rog, marea schimbare în poveste survine din faptul că acum aventura nu se mai desfășoară pe modul solo / duo, ci pe o întreagă echipă.

Toate personajele au lipici la public, e aproape imposibil să nu le îndrăgești, iar pe lângă personajele umane, purcelușul și găină, a existat o nouă adiție care mi s-a părut cireașa de pe tort.

Și că tot ne aflăm în niște vremuri încinse în lumea filmului legate de agenda politică a Hollywood-ului : AȘA SE CONSTRUIEȘTE UN PERSONAJ FEMININ + AȘA SE APLICĂ DIVERSITATEA.

Din punct de vedere tematic, filmul este la fel, totul punând accent pe universul și spiritualitatea culturii polineziene.

Așadar, în contextul de față, oceanul este utilizat ca o metaforă pentru căutarea identității și pentru reconectarea cu moștenirea strămoșească, oceanul reflectând dualitatea dintre vastitatea necunoscutului și siguranța legăturii cu tradițiile.

Oceanul, în viziunea filmului, este un personaj viu, capabil de comunicare și intervenție, iar această personificare aduce în discuție tema ecologică: responsabilitatea oamenilor de a respecta și proteja mediul.

Călătoria protagonistei noastre către restaurarea echilibrului lumii nu este doar o misiune personală, ci și o lecție despre cât de fragilă este relația dintre umanitate și natură.

De asemenea, ne confruntăm cu idei legate de forța grupului prin acest context al călătoriei, fapt ce devine un simbol al redescoperirii unui trecut glorios, dar și al regăsirii unui viitor sustenabil, al reîntoarcerii la rădăcini.

Ca să nu mai zic că la profunzimea acestor mesaje intervine și acea muzică tradițional tribală, sunete, cântece sau invocații care conferă un adevărat aer mistic și spiritual cu adevărat deosebit.

Și dacă tot am intrat pe palierul muzical, aici trebuie să vin și cu un mic minus, acela fiind că momentele cântăcioase se află sub nivelul celor din primul film, de aici, nu pot spune că am plecat fără vreo piesă în cap.

Nu că piesele de acum ar fi livrate prost, în niciun caz așa ceva, avem parte de orchestrații originale, care te trec prin aproape toate genurile muzicale, dar parcă niciuna nu s-a ridicat la nivelul memorabilei piese – „You’re welcome!” .

Din punct de vedere vizual, Moana 2 se prezintă absolut superb, fiind multe cadre panoramice care pur și simplu îți taie răsuflarea.

Tot ce ține de estetică fiind pictat printr-o paletă de culori ușoare și relaxante, nimic neschimbat față de prima parte.

La capitolul sentiment, au fost câteva momente unde am râs, umorul fiind livrat natural și deloc forțat, toate acestea venind din relația lui Maui cu echipa protagonistei Moana.

Dar trebuie să recunosc și nu mă ascund, că actul III a adus un moment care mi-a adus niște lacrimi pe obraji.

NOTĂ

Nu pot spune că sunt de acord cu unele recenzii din afară în care filmul acesta este terfelit pe toate părțile.

Așa cum am spus și la începutul recenziei, Moana 2 folosește aceeași rețetă a primei părți, deci n-ai cum să dai rateu.

Într-adevăr, filmul nu este deloc original, nu am identificat niște elemente inovatoare și cu adevărat noi.

Iar asta vine și cu un alt minus – Nu-i deloc mai special față de primu’, având fix același traseu narativ, dar mi s-a părut exagerat de mult să văd 3 scenariști și 3 regizori la frânghiile producției.

În concluzie, deși această continuare se află la o milă distanță față de original, totuși, Moana 2 este o animație foarte bună care merită vizionată pe cel mai mare ecran și în format 2D, ca să vă bucurați la maxim de culorile peliculei.

Și un mesaj către părinți : Grijă mare că s-ar putea ca ai voștri prichindei să ceară niște jucării după vizionare. 🤣