Că tot am intrat într-o mică și scurtă febră a comediilor de groază, mai ales după vizionarea celor două filme Beetlejuice, m-am gândit să mă iau la trântă și cu Gremlins.
SINOPSIS
Povestea începe atunci când Rand Peltzer ( Hoyt Axton ), un inventator, cumpără un mic animal de companie numit Gizmo, un Mogwai, ca un cadou de Crăciun pentru fiul său Billy ( Zach Galligan ).
Gizmo vine cu trei reguli esențiale: nu trebuie expus la lumina puternică, nu trebuie udat, și nu trebuie hrănit după miezul nopții.
Problemele încep atunci când aceste reguli sunt încălcate accidental. Gizmo se udă și, astfel, dă naștere altor Mogwai, dar aceștia sunt mult mai răi și distructivi.
Evident că regulile sunt încălcate, iar după ce aceștia sunt hrăniți după miezul nopții, Mogwai se transformă în gremlini, creaturi monstruoase și periculoase care provoacă haos în întregul oraș.
EXECUȚIE
Wow, habar nu aveam că Steven Spielberg a cochetat și cu acest film, ce-i drept, doar la postul de producător, iar cu doi ani înainte, mai exact în 1982, a mai contribuit și la celebrul Poltergeist, omu’ chiar se afla într-o febră a genului horror.
Gremlins pare a fi – Primul film „ scary ” de văzut pentru un puștani, așa-l consider, filmul jonglând foarte bine pe partea comică și chiar și pe partea de horror, mă rog, mult spus parte horror, aia venind mai mult în partea a doua a producției.
În prima parte a filmului mă uitam încruntat, întrebându-mă ce naiba e horror la filmul ăsta, ba mai mult eram fermecat de pufoșenia de Gizmo, însă mi-a picat maxilarul când am văzut în ce creaturi scârboase se transformă.
Acum să nu vă gândiți ( Pentru cei care nu au văzut filmul, printre aceștia fiind și eu până acum ), că acești Gremlini sunt niște creaturi de fac ravagii mai ceva ca xenomorphii sau godzilla și kong, nici vorbă de așa ceva.
Filmul atacă mai mult palierul comediei, așa că micile creaturi sunt puse mai mult pe farse, ba mai sparg o casă, ba mai aruncă cu niște prelungitoare și farfurii după un om, ba o beție prin baruri, activități de genu’.
Efectele sun învechite, dar nu pot să mă leg de acest aspect la un film pus pe caterincă, dar repet, design-ul Gremlinilor este odios, scârbos, libidinos, și că tot l-am amintit, Xenomorph-ul e model pe lângă ei, și pot să înțeleg de ce unii copii au rămas traumatizați când au văzut pentru prima oară acest film.
Scenariul este simplu, banal, tâmp, la fel de tâmp precum personajele care iau parte la acțiune, acestea fiind printre cele mai tâmpite personaje pe care le-am văzut vreodată, mecanismul acestora fiind – Fac fix ce nu trebuie să facă.
De asemenea, filmul se prezintă a fi și puțin cerebral, prezentând consumerismul din perioada Crăciunului, pe cei ahtiați să cumpere cât mai multe lucruri, alea fiind și fără vreo mare valoare de întrebuințare.
Ca să nu mai zic că au fost câteva scene cu adevărat devastatoare, cu niște mesaje cât se poate de reale, în care se renunță la romantizarea Crăciunului și arată că de fapt, nu toată lumea este fericită de sosirea acestei sărbători, ba din contră.
NOTĂ
Nu prea am găsit foarte multe de comentat pe seama acestui film, și până la urmă scopul acestui film nu cred că a fost să stoarcă zeci și sute de interpretări și comentarii critice asupra lui.
Este un film simplu, naiv, bazat pe foarte multă caterincă și presărat cu puțin horror și dramatism, nimic cerebral sau filozofic, ceea ce-i perfect pentru un asemenea film.
De asemenea, după vreo 4 decenii, nu pot spune că filmul și-a pierdut din farmec sau a îmbătrânit urât, într-adevăr, efectele sunt cam șubrede, dar design-ul gremlinilor rămâne în continuare extrem de reușit, că până la urmă, ei sunt atracția principală a filmului.
De actorie n-am pomenit nimic, niciun actor nu pot spune că iese la rampă, majoritatea distribuției își livrează partitura destul de corect, dar mă repet, nimic de lăudat dar nici de hulit.
Așadar, nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu m-a dezamăgit, așa că nu-mi rămâne decât să-i dau nota 7.
