A venit și remake-ul / reboot-ul pentru The Crow…

Încă o dovadă că de unele filme nu te atingi.

SINOPSIS

Shelly ( FKA Twigs ) este urmărită de un nemernic pe-al său  Roeg ( Danny Huston ), cauza problemei fiind un clip apărut pe internet în care tânăra face anumite lucruri necurate, mai exact, face franjuri o tovarășă.

Shelly scapă dar sare din lac în puț, pentru că aceasta ajunge la un mare centru de dezintoxicare, loc unde-l întâlnește pe Eric ( Bill Skarsgård ), alt suflet bătut de soartă.

Aceștia își fac ochi dulci, se îndrăgostesc și decid să aibă parte de o evadare romantică, mai ales că pe fir au intrat și aghiotanții lui Roeg, dar fericirea tinerilor îndrăgostiți este de foarte scurtă durată.

Cei doi sunt găsiți și uciși, iar doar Eric este cel care scapă, acesta fiind readus la viață de către o forță supranaturală, misiunea lui fiind aceea de a-și răzbuna marea lui dragoste.

Iar de acolo, începe măcelul.

EXECUȚIE

 Așa cum am spus și-n introducerea recenziei, și mă repet – DE UNELE FILME NU TE ATINGI!

Pentru ce acest remake? 

Și chit că vrei să-l critici ca operă sine stătătoare sau fie în conexiune / legătură cu filmul original, din punctul meu de vedere, rezultatul este același – PRĂBUȘIRE TOTALĂ.

Ca să nu mai zic despre problemele pe care acest film le-a întâmpinat, cu atâtea schimbări de producători, regizori, casting, ș.a.m.d., exact ca la posibilul viitor Blade.

Băi oameni buni, nu că mă dau eu mare cineast, dar nu înțeleg cum pentru niște scenariști, niște oameni care cel mai probabil au făcut o școală de film/teatru, ce este atât de imposibil și titanic să faci un film despre – UNU’ CARE SE ÎNTOARCE DIN MORȚI ȘI ESTE PUS PE MĂCELĂRIT!?!?!

Revenind la film, din start o spun, nu prea am găsit ceva care să-mi placă.

În primul rând, actoria este odioasă, și aici, e mai mult problema de casting, FKA twigs nu mișcă absolut nimic, o fi ea cântăreață bună ( n-am auzit în viața mea de ea, aia e ), dar pe actorie este dezastru național, lipsită de complet de profunzime, emoție sau chiar feminism.

Ce-i drept, această nouă direcție m-a scârbit complet, pentru drogați nu mai aveam empatie, și-n rest, empatizam cu toată lumea, și chit că poate-i deranjez pe unii, dar nu pot să am milă pentru cineva care-și distruge intenționat propriul corp, nu-i distracție și nici nu-i vreo modalitate de a te detașa de marile probleme.

Se întâmplă să ai probleme? Apelezi la familie, prieteni buni, sau chiar doctori, nu este nicio rușine să ceri ajutorul cuiva când ești la pământ.

Nici Bill Skarsgård nu rupe gura târgului, și o zic cu mare durere-n suflet, că poartă un bagaj de talent care cântărește cu sutele de tone, dar nu s-a potrivit de nicio culoare în acest rol, complet lipsit de orice masculinitate sau șarm, plus că nici fizicul nu-l ajută prea mult.

Și deși nu vreau să fac legătură cu originalul, n-am cum să nu spun – Cum bă să mi-l transformi pe Eric dintr-un star rock într-un „ trepăraș”, cum dintr-un cuplu emanator de romantism, rafinament și senzualitate să-mi aduci un cuplu de drogați de care mi-e frică că mă înjunghie la metrou?

Antagonistul este construit dezastruos, de fapt, nu-i deloc construit, doar șoptește nu știu ce cuvinte de-i face pe unii să-și ia zilele, atât, nimic memorabil.

În al doilea rând, povestea de dragoste nu-i deloc credibilă, hai mă lași, vrei să-mi spui că după 2 ore vorbite adunate în 2-3 zile deja erau suflete pereche!?!?

Oricum, alte variante nu erau, că-i și vorba aia : „ Spune-mi cu cine vorbești ca să-ți spun cine ești! ”, deci până la urmă, drogatul tot la drogat trage, că era greu de crezut că Shelly pune ochii pe un băiat cuminte care-i și vreun absolvent de Harvard.

Ca să nu mai zic că durează mult și bine până când Eric se transformă în Cioara ( h )eroină și pornește la atac, dar chiar și când pornim la luptă, nu pot spune că filmul rupe gura târgului.

Ok, poate exagerez, există o scenă destul de lungă la operă unde Eric iese la rampă și decapitează și tranșează tot ce-i stă în cale, iar pofta de gore este satisfăcută, R-ul este cât se poate de îngroșat, avem parte de un show în care mațele, ochii și membrele plutesc prin aer, dar doar cu scena aia rămânem la capitolul acțiune memorabilă.

Atmosfera este bine construită, fiind una apăsătoare și sumbră, acțiunea petrecându-se în mare parte noaptea, pe murdarele și misterioasele străzi ale orașului, însă, nu prea pot să mă declar mulțumit de coloana sonoră, asta unde nici nu prea rezonez cu „ muzica ” făcută din mouse și tastatură.

NOTĂ

Recunosc, mediat după ce-am văzut acest film, înainte de culcare am băgat clasicul din 1994, sincer vă spun, dacă recenzia ar fi fost doar o comparație cu superbitatea de film original, apoi, dezmembram complet acest film.

Nu că aș fi fost mai indulgent acum, că nu sunt, doar realist și scârbit de lenea producătorilor – A CERUT CINEVA ACEST FILM? DE CE?

Și nu mă luați că este un remake făcut pentru generația tânără, ca să vadă un film nou, că „ este grele și nașpa” să vadă un film vechi, vă asigur, dacă filmul e bun, poate să aibă o vechime și de 100 de ani.

Îmi pare rău, dar câteva amănunte nu mă pot face să-i acord o notă de trecere acestui film.