Asfalt Tango – Al doilea lungmetraj scris și regizat de Nae Caranfil.

Sinopsis

Marion ( Charlotte Rampling ), este o mare femeie de afaceri din Franța care găsește o bună pâine de mâncat pe plaiurile țării noastre proaspăt ieșit din regimul de tristă amintire.

Astfel, Marion împreună cu Gigi ( Florin Călinescu ), un bișnițar mai ciudat, găsesc 11 femei rubiconde și voluptoase pentru a le duce în extravagantul Paris pentru a face furori în cluburile de striptease.

Toate bune și frumoase, acestea se urcă în autocarul condus de un șofer tare libidinos ( Constantin ” Bebe ” Cotimanis ) și pornesc la drum spre orașul iubirii, doar că surpriza cea mare vine din partea lui Andrei ( Mircea Diaconu ).

Cine este Andrei? Soțul mult prea frumoasei Dora ( Cătălina Rahaianu ) care nu acceptă ca a sa soție să-l părăsească și să plece în Franța pentru a practica Doamne ferește cine știe ce meserii neortodoxe, așa că, își ia inima-n dinți și pleacă în urmărirea autocarului.

Așadar, pornim într-o cursă contra cronometru plină de dramă și comedie.

Execuție

După ce-am azvârlit mare notă de 10 în ograda filmului Filantropica, așteptările erau destul de ridicate pentru și am pornit cu gândul la o altă notă mare.

Din păcate, așteptările mi-au fost înecate, dar nu cu mult, că avem de-a face cu vreun film prost, dar se vede că avem parte de un Nae Caranfil la început de drum, și așa cum am spus și-n introducerea recenziei, acesta se afla abia la primul film de lungmetraj.

Nae Caranfil ne prezintă o Românie a anilor 90 în care goana după bani era la tot pasul, unde individul trecea printr-o grea perioadă de adaptare după regimul dictatorial stins din anul 1989.

Astfel, observăm un grup de șmenari și bișnițari, dar și un grup mare de fete care merg pe conceptul – ” Banu’ să iasă „, care nu mai țin cont de ce este etic și moral în viață, și un bărbat care este bântuit și chemat de către glasul iubirii și aleargă după femeia cu care și-a jurat viață și iubire veșnică în fața altarului.

Avem parte de o bună portretizare a individului uman atunci când banul gros îi iese în cale.

Pe de-o parte avem femei care își doresc să devină independente și să nu mai stea după portmoneele soților, dar și alte femei care sunt conștiente că această meserie nu este cea mai ortodoxă dar tot se aventurează în acestă afacere.

De asemenea, acest Asphalt Tango se prezintă a fi și un conflict de mentalități și de concepții, iar acest aspect este bine conturat prin prisma relației de business dintre Marion și Gigi, doi șmecherași care vin din medii total diferite.

Așadar, o avem pe Marion care vine din hexagonul francez, emanând o șmecherie foarte diplomată și elegantă, dintr-o civilizație cu mult emancipată față de România, iar în colțul opus al ringului îl avem pe Gigi care vine cu o atitudine mai din topor, aflându-se într-o țară aflată într-o degringoladă financiară și unde corupția urlă, ca să nu mai zic de absența totală a moralității.

Toate acestea putând să se rezume printr-o simplă și profundă replică venită din graiul lui Gigi – ” Sunt născut în această nenorocită țară. și știu cum funcționează! „

Scenaristic, filmul se situează binișor, fiind destul de previzibil, dar și mai deloc credibil, desfășurat pe o linie narativă liniară și evident aflându-se la ani lumină depărtare de scriitura magistrală din Filantropica, dar chiar și așa, pe parcursul poveștii primim câteva răsturnări de situație interesante dar și niște momente comice.

Dar, n-am cum să nu laud ideea destul de faină și de originală pe care Nae Caranfil a adus-o pe ecrane, ceva total diferit față de majoritatea producțiilor românești din acea vreme, observându-se mari influențe din cinematografia vestică sau cea de peste ocean.

În plus, am fost plăcut surprins să văd un generic de film format din o mulțime de contribuitori străini, și că tot am vorbit mai devreme despre scenariu, trebuie de precizat că pe foaie s-au așternut și ideile unui scenarist francez – Stephan Levine, care cică s-a ocupat de dialogurile rostite în limba franceză.

Actoria se află la cote înalte, și evident că Mircea Diaconu și Charlotte Rampling sunt cei care conduc filmul, amândoi livrând o partitură bună și cinstită, aceleași cuvinte adresându-le și distribuției secundare, și că tot vorbim despre actorie, aici avem parte de o replică livrată cu mult suflet și patos – o vorbă venită din suflet :)))))) .

Notă

Acest Asfalt Tango este departe de a fi vreun film perfect, dar acest efect de tranziție pe care Nae Caranfil l-a oferit cinematografiei autohtone este atracția principală a filmului, alături de actorie și de unele momente comice care susțin producția.

Punctele slăbuțe ale filmului sunt scenariul previzibil și subțire, plus un final lăsat puțin în aer și ambiguu, toate acestea scăzând din calificativul notei, ca să nu mai zic de clasica și veșnica problemă cu sunetul.

Și apropo de sunet și detalii tehnice – Băi, mânca-v-aș sufletul vostru, chiar era nevoie ca subtitrarea replicilor din franceză să acopere aproape jumătate de ecran? Inițial, am crezut că am ” închiriat ” vreo versiune mai șubredă, dar pare-se că așa a fost textul subtitrării.

La finalul zilei, Asfalt Tango este un film bun, aura lui venind mai mult pentru efectul inovativ, decât pentru cel calitativ, dar per total, Nae Caranfil livrează un produs bunicel așa că o să-i ofer o notă destul de bună dar dată cu multă indulgență.