#10 IMDB

Il buono, il brutto, il cattivo sau așa cum mai este arhicunoscut – The Good, the Bad and the Ugly, este finalul super pseudo trilogiei orchestrate de marele Sergio Leone.

Sinopsis

Povestea spune aventura a trei mari protagoniști, Blondie – The Good ( Clint Eeastwood ) , Angel Eyes – The Bad ( Lee Van Cleef ) și Tuco – The Ugly ( Eli Wallach ), sunt angrenați într-o căutare tensionată pentru o comoară ascunsă în timpul haosului Războiului Civil American.

Blondie și Tuco formează o alianță fragilă bazată pe interes mutual, în timp ce Angel Eyes urmărește implacabil comoara, folosind orice mijloace necesare pentru a-i elimina pe ceilalți doi.

Pe măsură ce avansează în căutarea lor, cei trei trebuie să navigheze nu doar pericolele implicate de ceilalți vânători de recompense și soldații implicați în război, dar și propriile lor înșelătorii și trădări reciproce, într-o cursă palpitantă spre finalul dezvăluirii locației comorii.

Execuție

În sfârșit am ajuns și la decarul topului IMDB, nu mă așteptam să ajung la el așa devreme, mai ales că nu știam că acest film se învârte în jurul unei trilogii, plus că, mai niciodată n-am fost un fan al genului western.

Despre film – Absolut WOW!

În ” Trilogia del dollaro „, clar acest Il buono, il brutto, il cattivo reprezintă magnum opus-ul creativ al lui Sergio Leone, titanica producție de aproape 3 ore fiind cea mai complexă, artistică și bine structurată poveste din această trilogie, nici nu avea cum să fie altu rezultatul.

Filmul durează aproape 3 ore, mai exact 2 ore și 40 de minute, durata crescând de la film la film cu 30 de minute în plus, dar vă spun sincer că n-am simțit mai deloc această durată.

Sergio Leone vine cu un tempo scăzut și astfel lasă timp construcției personajelor, în special celor două personaje The Ugly și The Bad, lasă timp răsturnărilor de situație să-și programeze bine apariția, nu se grăbește să treacă la acțiunea cu împușcături sau să vină cu cine știe ce gratuități.

Blondie este un vânător de recompense silențios și eficient, cunoscut pentru abilitățile sale de tragere și judecata calmă. Este un om de onoare într-o lume lipsită de onestitate, capabil să navigheze prin pericole fără să își piardă compasul moral.

Angel Eyes, un asasin nemilos și calculat, care nu se dă în lături de la nimic pentru a obține ce vrea. El urmărește comoara cu o determinare de fier, folosind tortura și intimidarea pentru a extrage informații.

Tuco, un bandit guraliv și plin de viclenie. Deși este cel mai puțin disciplinat dintre cei trei, Tuco demonstrează o supraviețuire remarcabilă și o cunoaștere profundă a oamenilor și a situațiilor, ceea ce îl face un adversar formidabil, și-n plus avem parte de o relație foarte interesantă între acesta și Blondie, relația fiind pe modul – Acum te iubesc, mai târziu te trag în țeapă.

Despre actorie n-am multe de comentat, toată lumea oferă niște prestații monumentale, și aici nu mă refer doar la protagoniști, ci includ și actorii secundari și episodici, ca să nu mai zic că, deși avem parte de niște personaje total negative unele dintre această oferă chiar niște momente emoționante, nu cât să te facă să plângi, dar cât să-ți înmoaie inima.

Pe lângă schimbul de priviri năucitoare și schimbul de pumni și focuri, sau dialogurile pline de vorbe cu tâlc, din când în când personajele reușesc să ne facă să ieșim puțin din atmosfera grea a filmului și mai reușesc câteva faze amuzante, accentul picând pe relația The Good – The Ugly.

Acțiunea nu este super prezentă pe durata filmului, avem la început câteva dueluri de ciuruială și cam atât, dar acțiunea cu adevărat bombastică se mută în actul III când Războiul Civil își arată colții cum trebuie.

Filmul a costat doar 1,2 milioane de dolari și mă întreb care și cum au fost costurile, nu de alta dar producția este una titanică, iar scenele în care războiul își face simțită prezența sunt de-a dreptul uluitoare, aici avem parte de super explozii, scene cu extrem de multă figurație care ia parte la acțiune, și evident n-am cum să nu precizez celebrele scene cu podul sau cea cu trenul.

Coloana sonoră semnată de Ennio Morricone este o capodoperă în sine, fiind auzită pe întreg parcursul filmului reușind cu măiestrie să amplifice momentele de tensiune, acțiune, mai comice sau chiar cele dramatice, iar acordurile de chitară, fluierăturile sale distincte și efectele de sunet care imită strigătele coioților și alte sunete ale Vestului Sălbatic, toate acestea capturând esența aventurii.

Cinematografia este impresionantă – Folosind peisaje aride și vaste ale deșertului, directorul de imagine Delli Colli a reușit să captureze izolarea și asprimea lumii în care personajele își duc existența, iar aceste peisaje expansive devin aproape personaje în sine, oferind un fundal impresionant pentru acțiune.

Un lucru remarcabil care a fost insesizabil în primele două filme din această trilogie, cel puțin pentru mine, a fost utilizarea minuțioasă a close shot-urilor, aici Delli Colli dorind să accentueze mult mai mult tensiunea și emoția care mistuie personajele care iau parte la acțiune.

Din punct de vedere cerebral, filmul este mult mai profund față de primele două producții, Războiul Civil jucând un rol crucial în aspectul tematic al filmului.

Iar aici, Sergio Leone livrează o viziune și un portret cât se poate de brutal despre efectele devastatoare ale războiului, mai exact daunele fizice și psihice asupra individului uman.

Notă

Il buono, il brutto, il cattivo este nelipsit de erori, mai ales pe aspectul tehnic, iar aici mă refer la sincronizarea dintre sunet și mișcarea buzelor, crezând inițial că aveam eu probleme cu sincronizarea la subtitrare, dar de fapt problemele aparțineau de film, dar chiar și așa, am trecut peste.

Ce mai tura vura, filmul este o capodoperă monumentală, magnum opus-ul în genul western, un film care pot spune că a îmbătrânit extrem de frumos, trecând cu brio testul deceniilor trecute peste acesta.

Și gata! În super mare forță am încheiat super trilogia – ” Trilogia del Dollaro „, una dintre cele mai tari trilogii din istoria cinematografiei, univers care a crescut de la film la film, și vă spun sincer că nu aveam mari așteptări după ce-am rămas cu un gust puțin amar după Per un pugno di dollari, dar din fericire succesrorul  Per Qualche Dollaro in Più plus filmul de astăzi m-au uns la suflet.