Iar în această serie despre filme cu și despre catastrofe de orice natură, evident că nu putea lipsi legendarul – 2012, regizat de Roland Emerich.

Sinopsis

Filmul este inspirat din fapte reale, oarecum, și aici fac referire la acea isterie din anul 2012, cum că atunci, gata, profețiile mayașilor s-au împlinit iar cu noi – GATA, ALES BULES!

O serie de catastrofe naturale devastatoare sunt prezise de oamenii de știință, care descoperă că schimbările majore ale Pământului sunt cauzate de un ciclu de erupții solare, iar toate acestea, din păcate, vor conduce într-un final la sfârșitul lumii.

În mijlocul haosului, un scriitor de romane SF – Jackson ( John Cusack ), încearcă să-și protejeze familia și să supraviețuiască prăbușirii umanității.

Execuție

A trecut multă vreme de când n-am mai văzut filmul ăsta, cam de când eram țânc și tot era băgat pe PRO TV, cam de atunci nu l-am mai văzut, iar cu această serie de articole despre disaster movies am zis că-i ocazia perfecta de-al revedea.

Și acum țin minte,  pe când aveam în jur 11 ani, chiar prin perioada lui 2012, prin decembrie, PRO TV-ul băga fără număr filme cu și despre sfârșitul lumii, na…, să profite și ei pe urma unor baliverne și pe prostia unora.

Revenind la  2012, apoi, filmul ăsta e un dezastru cataclismic de prost, și să ofer o descriere completă despre acesta, mi-ar trebui toate atributele și adjective existente și inexistente pe această lume.

Deci, tot ce ține de personaje, poveste, scenariu și tot ce ține de parte de logistică, toate acestea sunt duse la gradul superlativ absolut maxim de imbecilitate.

În primul rând, personajele, și că tot vorbim mai nou despre diversitate, atunci, filmul ăsta aduce întreaga planetă pe marele ecran, iar nicio rasă nu este iertată de clișee și stereotipuri.

Ce să mai, rușii sunt niște aroganți cocalari plini de bani, indienii reprezintă clasa super intelectuală dar uitată de lume, americanii albi sunt niște nemernici, dar ăia negrii sunt arhanghelii și martirii pământului, iar asiaticii din Nepal, China și tot ce ține de acea arie sunt ultimii înapoiați

Și băi, deci oamenii de știință din film sunt proștii planetei, deci oamenii ăștia nu nimeresc nicio previziune statistică, mai mereu sunt surprinși, iar tehnologia din film nu este deloc contemporană, e puțin cam îndreptată spre SF.

În plus, avem parte de o poveste de familie, încărcată nu niște dialoguri absolut cretine, care doar umple timpul pe ecran, neaducând nimic în plus în povestea filmului, nici măcar pe palierul emoțional.

Și da, pe palier emoțional, filmul nu m-a atins cu nimic, deși potențial exista cu nemiluita, iar asta se cauzează și multitudinii de personaje și fire narative care sunt prezentate mult prea haotic.

Îmi retrag cuvintele despre scenariul din Armageddon, acum că am revăzut acest 2012, îmi dau seama că foaia scenariștilor care au lucrat la filmul lui Michael Bay a fost o adevărată operă de artă, măcar acolo se compensa pe altceva.

Scenariul este al naibii de tâmp și de previzibil, și da, știu, e un film, dar nici în halul ăsta să mă ia la mișto – Cu limuzina care trece prin clădiri, un personaj care se împiedică de mare crater și printr-o minune scapă și nu are nici pe naiba sau cu un tălâmb care a pilotat de două ori la școala de aviație și dintr-o dată e în stare să piloteze mare blindat rusesc.

Iar în al doilea rând, explicațiile științifice din premisă și cele de pe parcurs care prezintă cauzele acestui haos apocaliptic sunt de-a dreptul jignitoare pentru cineva care a trecut pe la orele de geografie din liceu și a citit și el câteva pagini din niște enciclopedii, iar geologii și cercetătorii științifici care au suferit infarcte de la râs.

Actoricesc, nu prea am ce să comentez, partitura producției nu cere vreo demonstrație actoricească demnă de Oscaruri, mai toți fac o treabă ok.

Și că tot vorbim de actorie, mai avem parte de un Woody Harrelson, Chiwetel Ejiofor sau Danny Glover care mai aduc câte o scânteie acestui film.

Deci, uman și cerebral – 2012 = GUNOI.

Dar, pe partea de spectacol apocaliptic, ei bine, filmul este al naibii de bun, iar 2012 îndeplinește orice fantezie apocaliptică, de la zeci de vulcani care erup și aduc o ploaie de lavă, cutremure care spintecă pământul la zeci de kilometri distanță, tsunami-uri de sute de metri care înghit marile orașe și cele mai înalte vânturi muntoase, până la cine știe ce furtuni turbate care mătură orice.

Așa că, ce mai tura vura, pe acest palier, 2012 cred că reprezintă apogeul suprem în materie de spectacol de acțiune bombastică, iar bugetul tsunamic de 200 de milioane se simte din plin, chit că acestea au îmbătrânit și cam scârțâie.

Chiar erau momente pe parcursul momentelor în care lumea se prăbușea și eram cu maxilarul la podea, fiind total uimit de ce i-a trecut prin cap lui Roland Emerich.

Notă

Dacă le iau la disecat cum trebuie, apoi nici Deep Impact sau Armageddon nu sunt cine știe ce, și chiar nu sunt din punct de vedere obiectiv, dar măcăr ele vin cu jelanie, super actorie, unu are mega scenariu și e axat pe dramă, iar celălalt avem parte de super show bombastic și super regie.

Aici, din păcate, în afară de show-ul apocaliptic, mai toate departamentele sunt la pământ, nici scenariu, nici cine știe ce interpretare actoricească și nici vreun efect emoțional.

Așadar, dacă aveți chef să vă opriți mintea și să vizionați efecte speciale și explozii mari cu o poveste foarte superficială, atunci acest film este pentru numa’ bun de servit, dar dacă în schimb, există chef de un film cu un pic de profunzime, atunci faceți cale întoarsă și orientați-vă către altceva.