Să-nceapă marele duel al stelelor căzătoare aducătoare de moarte.

Astăzi, începem cu Deep Impact.

Sinopsis

La o sesiune de vizionat corpuri cerești, la un grup de astronomie, Leo Biderman ( Elijah Wood ) împreună cu tipa care-i face ochi dulci – Sarah ( Leelee Sobieski ) descoperă o stea mai deosebită, fiind total necunoscută pentru toată lumea.

Însă, după cercetări amănunțite, descoperim că steaua respectivă e o cometă aducătoare de extincție.

Așadar, mai marii Americii conduși de președinte ( marele Morgan Freeman ), alături de restul de conducători ai lumii, încep să născocească un plan de salvare.

Mai exact, să trimită un echipaj de astronauți, un echipaj echipat cu focoase nucleare numa’ bune de țintit către Steaua Morții, mai exact Cometa Wolf – Beiderman, așa cum a fost botezată.

În același timp, mai avem parte de un fir narativ, mai exact cel al jurnalistei Jenny ( Téa Leoni ), care se confruntă cu investiția a tot ce mișcă în coșmar apocaliptic, dar și cu dileme din viața personală.

Execuție

Abia când o să ajung la Armageddon, o să vin cu celebrele comparații, până atunci o să vorbesc doar despre film în sine.

Însă, tot trebuie să încep cu o comparație, și aici o să zic despre faptul că, spre deosebire de opera lui Michael Bay, acesta este mult mai uman, cerebral și cât de cât mai verosimil.

Atenție, și aici găsim destule probleme de logică și chiar și unele decizii destul de ciudate ale personajelor, însă nu avem parte de un scenariu la fel de injurios pentru privitor ca cel al combatantului din acel an.

Eh, vreau nu vreau, tot trebuie să mă bag pe comparații.

Ce vreau să zic este că, Deep Impact este cu adevărat o dramă umană, nu un spectacol bombastic de acțiune.

Durează mult și bine până când Cometa își face simțită prezența așa cum trebuie, iar până atunci, ne angajăm în poveștile personajelor care iau parte la acțiune.

Este un film unde umorul lipsește cu desăvârșire, chiar nu țin minte vreun moment unde să-mi fi apărut vreun zâmbet pe față, pe scurt – Deep Impact este un film al dracului de trist.

Te face să te întrebi ce-ai face dacă ai fi într-o astfel de situație, din acest motiv am și spus mai devreme că unele decizii mi s-au părut ciudate.

Ți-ai dona biletul de salvare doar pentru a-ți petrece ultimele clipe alături de cineva drag? Cât de mult de dispus ești să te sacrifici pentru propria familie?

Și totuși, cred că filmul ne transmite faptul că familia este cel mai important lucru pe acest Pământ, și că trebuie să profităm la maximum de momentele petrecute împreună.

Actoricesc, nu prea am multe de comentat, toți fac o treabă foarte bună, dar în același timp, pe niciunul nu pot să-l pun pe piedestal, aș spune totuși că Morgan Freeman și Robert Duvall sunt vârfurile de lance pe acest palier actoricesc.

Pare-se că Elijah Wood a fost mai ceva ca Dan Bittman și al său Holograf, că a dat la inele de-i s-a luat, și nu mă refer doar la cele din trilogia super celebră, că și-n filmul ăsta se pune pe dăruit inele.

Tehnic, filmul se menține bine și acum, într-adevăr, nu sunt de nivelul perioadei actual, dar chiar și așa, arată foarte bine și acum, și chiar sunt curios și de reacția publicului la acea vreme.

În plus, din ce-am citit, filmul a costat în jur de 70 de milioane de dolari și asta se simte, mai ales că pentru acea perioadă, o astfel de sumă era destul de groasă.

Momentele distructive sunt cu adevărat terifiante, iar dacă în Armageddon am spune de acestea că sunt distractive, eh, parcă aici, aș spune că ne întristează.

Unde scârțâie foarte mult este pe partea de montaj, montaj care este destul de haotic, în plus, la final ni se oferă o concluzie mai mult colectivă, cu ce s-a întâmplat cu întreaga țară, mi-aș fi dorit și o concluzie individuală, să văd ce s-a întâmplat cu personajele după acest cataclism.

Cât despre partea emoțională, aici filmul m-a sfâșiat complet, și nu mă refer la povestea lui Jenny, nu că aș fi fără suflet, că nu sunt, dar chiar nu m-a interesat așa mult.

Fără a da spoilere, momentele de jelanie sunt perfect în oglindă cu cele din filmul lui Michael Bay.

Notă

Wow, nu mai văzusem de multă vreme acest film, iar cu această serie despre producții despre dezastre și monștri, a fost un super prilej de a revedea Deep Impact.

Și sincer vă spun, chiar încadrez filmul ca fiind extrem de underrated, mai ales prin abordarea sa foarte dramatică și umană pentru un asemenea gen.

Este mai bun ca Armaggedon? Răspunsul o să-l primim la finalul recenziei respectivului film, cert este că, din punct de vedere al scenariului, este net superior operei lui Michael Bay.

Dramă, atmosferă grea, sumbră și serioasă, actorie bună, efecte speciale zdravene, ce mai tura vura, Deep Impact este un film extraordinar de bun, fiind un adevărat monument al acestui gen de filme, astfel, nu-mi rămâne decât să-i ofer o notă pe măsura cometei Wolf – Beiderman.