Boala, pardon, Demonul Copilăriei așa a fost tradus filmul recenzat de astăzi – Imaginary.

Sinopsis

Jessica ( DeWanda Wise ) este împreună cu Max ( Tom Payne ), proaspăt divorțat de forța soție care se confrunta cu tulburări psihice, iar în cele din urmă, familia se mută la casa noii consoarte, locuința unde a copilărit.

Max mai are două fete din vechea căsnicie, însă acestea sunt cam retrase și deloc dornice la comunicare cu noua lor mamă, care apropo, aceasta este mare talent pe desen și tot ce ține de artă.

Însă, toate se schimbă când Alice, în lipsă de prieteni și-n căutare de aventură, aceasta explorează subsolul casei unde dă noul ei prieten – Chauncey, un ursuleț de pluș foarte drăguț.

Bănuiesc, că vă dați seama ce urmează în urma acestei relații de prietenie, nu?

Execuție

Am tras o încruntare de mi-au apărut ridurile pe față când am văzut câți scenariști au tastat la acest film – Fucking trei scenariști…..

Din acel moment am zis – Un nou rahat este servit, dar, din fericire, m-am înșelat.

Continuând pe acest subiect, chiar nu pot să înțeleg ce a fost atât de complicat și titanic la acest scenariu de a fost nevoie de 3 inși, printre aceștia fiind și regizorul – Jeff Wadlow.

Lăsând la o parte acest aspect, și concentrându-ne pe substanța principală a acestui film, anume – Horror-ul, aici, nu pot să vin decât cu laude.

Ho,ho! Să nu credeți că avem parte de vreun The Exorcist sau Poltergeist, dar, spre deosebire de arhimajoritatea producțiilor de acest gen, Imaginary vine cu câteva elemente originale.

În primul rând, partea de jumpscares este livrată mai natural, adică, nu mai avem parte doar de clasicele bubuituri care înainte de a fi aruncate sunt acompaniate de muzică, ci avem parte și de unele sperieturi pe modul silențios care chiar te iau prin surprindere.

Nu că inovațiile acestea clocotesc în film, că majoritatea jumpscare-urilor sunt reprezentate de schema clasică – pornit muzică, stop muzică, și poc bubuitură de-ți crapă urechea și tresari.

Însă, zic eu că este un început promițător pentru zona de horror, ca majoritatea scenariștilor și regizorilor să renunțe cât de mult posibil la clasicele și fumatele clișee și mecanisme din aceste filme.

A, și că tot am amintit de clișee, chiar și deciziile personajelor nu sunt foarte enervante, chiar nu țin minte vreo interacțiune a vreunui personaj care să mă scoată din sărite, mă rog, poate decizia copilei de a se aventura într-un subsol, dar, acolo merg pe principiul copilului curios.

Scenariul vine cu câteva răsturnări de situație destul de interesante, și chiar pe alocuri, imprevizibile, dar în mare parte, se cam poate anticipa destul de ușor ce urmează să se întâmple.

De asemenea, filmul lovește și pe partea emoțională, pe lângă show-ul lugubru, avem parte și de o dramă de familie, în deosebi, pe suferința unui personaj și despre relația acestuia cu un părinte, și chit că o mare parte din film se axează pe acest segment, eu unu’ chiar am fost angajat și chiar atins sufletește de această parte.

Despre partea regizorală, am discutat mai sus, și-n continuare cred că atmosfera horror și tot ce ține de acest ansamblu a fost destul de bine creionat. Se putea mai bine? Cu siguranță! Se putea mai rău? Hoooo, și încă cum!

Tehnic, nu am multe de spus, filmul arată bine, mai ales în actul III când pășim cu adevărat în lumea paranormalului, iar pentru un buget de doar 10 milioane de dolari, mă repet, producția stă-n picioare.

Același lucru îl am și pentru actori, întreaga distribuție fiind plină de fețe total necunoscute pentru mine, pare-se că actrița principală are un palmares mai bogat, mă rog, mult spus bogat, aceasta jucând în Jurassic World : Dominion, dar să mă bată mama dacă-mi amintesc de mutra ei din film.

Adevărul că a fost și mare sculă pe basculă acel Jurassic World : Dominion,și mare rușine să-mi fie că am uitat o astfel de capodoperă..

Că tot am pomenit de actul III mai devreme, acolo aș adăuga și un minus – Multitudinea de twist-uri, în loc să termine filmul pe o notă super pozitivă, doreau să mai adauge încă alte 5 minute de zbenguială paranormală.

Notă

Sincer, nu prea înțeleg tsunami-ul de recenzii ultra negative de pe paginile IMDB și RT, și știu că fiecare are dreptul la opinie, dar chiar nu mi s-a părut vreo căzătură apocaliptică.

Și-n plus, nu cred că aceste site-uri reprezintă sursa primordială de evaluare a unui film, o să consider până la moarte că adevărata evoluare este cea efectuată de privitor.

Mi se rupe că nu știu ce mare critic X dă de pământ cu filmul Y, dacă respectivul film mi-a plăcut, atunci, orice evaluare din exterior este absolut nulă.

Rahatul altuia poate să fie diamantul tău, și invers, bineînțeles, iar cazurile de genu’ este frumos și de bun simț să venim cu dezbateri susținute de argumente solide și livrate pe un ton manierat, dar din păcate, la unele specimene, opinia expusă prin cei 7 ani de acasă lipsește cu desăvârșire.

Hai că am divagat, n-am foarte multe de spus despre film acum la plecare, chiar a fost o surpriză plăcută și mi s-a părut că a venit cu o abordare nouă, curajoasă și surprinzătoare pe alocuri.