Cel mai mare regret am că nu l-am văzut mai devreme, în 2023, foarte mare păcat.
5 Nominalizări la Oscaruri.

1 Premiu Oscar – Cel mai Bun Scenariu Original.

Sinopsis

În centrul poveștii se află o scriitoare de succes pe al său nume – Sandra ( Sandra Hüller ), o doamnă distinsă și măritată cu Samuel ( Samuel Theis ), care din păcate, n-are așa mare succes la mălai, de asemenea, aceștia prezentând o relație deloc roz, și asta din cauza unui incident din trecut legat de copilul acestora care are probleme cu vederea.

Însă viața Sandrei se schimbă total când aceasta urmează să se confrunte cu cea mai mare provocare a vieții sale atunci când soțul ei este găsit mort în circumstanțe misterioase.

Pe măsură ce ancheta avansează, ea este forțată să se confrunte nu doar cu suspiciuni și grele acuzații venite din partea autorităților și a opiniei publice, dar și cu propriile îndoieli și temeri.

Execuție

Nu prea sunt un mare fan al dramelor juridice/polițiste, mai ales când am văzut o durată și de 2 ore și jumătate, dar din fericire, toată această durată am simțit-o trecând furibund, iar filmul m-a atins cum și unde trebuie.

Filmul mi-a dat multe aere de 12 Angry Men, doar că dus la un nivel mult mai complex, iar aici rotițele creierului au rulat la capacitate maximă.

Nu prea cunosc regulamentul Academiei în ceea ce privește înscrierea unui film la o categorie, dar, mi s-a părut o adevărată surpriză să observ absența acestuia la categoria de Cel mai bun Film Străin ( Franța ), și să fie aruncat direct la Best Director și Best Picture.

Producția, dar mai ales scenariul, reușesc să te întoarcă pe toate părțile mai ceva ca șnițelul prin pesmet, pur și simplu ambele tabere, fie cea acuzatoare, fie cea a apărării aduc în luptă niște argumente și explicații atât de bune și concrete, încât te face ca non-stop să-ți schimbi verdictul.

De asemenea scenariul sapă foarte adânc în complexitățile unei căsnicii, unde ambii soți sunt scriitori, iar asta face ca luptele și micile lor victorii să fie cu atât mai aprinse.

Dinamica în schimbare în relația lor este scoasă la iveală prin flashback-uri superb filmate (la fel cum înregistrările lor audio sunt redate în instanță), iar noi, ca public, înțelegem prin ce trece fiecare jumătate a cuplului, fiecare are probleme, calități, defecte sau slăbiciuni.

La un moment dat, ajungi să devii suporter pe rând, la fiecare personaj, ba ajungi să ți se facă milă de Sandra, ba ajungi să o consideri o viperă veninoasă, același lucru’ aplicându-se și pentru Samuel.

Scenele din sala de judecată franceză sunt de-a dreptul fascinante, mai ales că, la o scurtă documentare, am aflat că modul acestora de desfășurare sunt semnificativ diferite față de instanțele nord-americane și engleze.

Și aici mă refer la modul larg de interogare a martorilor care implică acuzatul pe tot parcursul drumului, iar atât procurorul, cât și avocații apărării își au o mult mai mare libertate de a introduce argumente în timpul interogatoriilor.

Actoria este incredibilă, Sandra Hüller oferă o prestație incredibilă și foarte versatilă aș spune, mulându-se pe orice schimbare de direcție a scenariului, și recunosc, m-am aflat la primul contact cu această actriță.

Iar faptul că actrița germană a primit o nominalizare la Oscar pentru Cea mai Bună Actriță în Rol Principal nu este nicio mirare.

Chiar și restul distribuției livrează o serie de partituri bune și foarte verosimile, dar cine m-a impresionat cel mai mult a fost Milo Machado Graner cel care l-a interpretat pe Daniel – copilul familiei, acesta iese la rampă cel mai mult spre finalul filmului, iar pentru o vârstă fragedă de 16 ani, acesta livrează o partitură fabuloasă.

Tehnic și regizoral, se prezintă extrem de bine, foarte impresionant a fost modul de a ne prezenta amintirile personajelor prin anumite flashback-uri, sau chiar unele gânduri ale acestora relatate prin niște scene propriu zise, ca să nu mai vorbesc de close shot-urile care reușeau să prindă fiecare gram de emoție al personajelor.

Notă

Mai nou, se pomenește de sexism la Academie, mai ales din cauza absențelor la unele categorii ale filmului Barbie.

De alte ediții nu știu, nu mă pronunț, dar cât de cretin să fii să spui că e vorba de sexism când anul aceasta la Oscaruri avem parte de: acest Anatomy of a Fall nominalizat la poate cel mai importante categorii, film scris și regizat de Justine Triet, May December este nominalizat cel mai bun scenariu original ( scenariu scris de o femeie ), iar la categoria de Best Picture avem parte de 3 filme regizate de femei.

Dacă produsul este bun, acesta poate să fie livrat și de cimpanzei spațiali, nu doar de doamne sau domni, haideți să nu ne mai ofuscăm din cele mai de rahat motive și n-ar strica să ne mai folosim și creierele.

Revenind într-un final la film, acesta a fost o frumoasă surpriză pentru mine, și cu siguranță ar fi prins top-ul filmelor 2023, asta dacă l-aș fi văzut până atunci.

Ca un pronostic, nu aș vrea să vin cu ceva clar și concret, foarte mari șanse să plece cu mână goală, însă acesta, sigur va purta o luptă acerbă cu The Holdovers pentru Cel mai Bun Scenariu Original.