Evident, că într-o astfel de perioadă nu ar trebui să lipsească clasicul – How the Grinch Stole Christmas, regizat de Ron Howard.

Sinopsis

Povestea se concentrează pe Grinch ( mărețul Jim Carrey ), o ființă verde și urâtă care trăiește singură în munții din apropierea orașului Who-ville. Grinch-ul detestă Crăciunul și bucuria pe care o aduce această sărbătoare.

El hotărăște să fure Crăciunul locuitorilor din Who-ville, sustrăgând toate decorurile, cadourile și alimentele specifice sărbătorii. Cu toate acestea, în timp ce pune la cale planul său malefic, Grinch-ul interacționează cu Cindy Lou Who ( Taylor Momsen ), o fetiță mică cu un suflet pur, care încearcă să înțeleagă adevăratul sens al Crăciunului.

Execuție

Sper să nu fiu pârlit când vă spun că abia acum am văzut pentru prima oară acest film, pur și simplu, n-am simțit niciodată să dau play acestui film.

Din start spun, că acest How the Grinch Stole Christmas îl clasez pe picior de egalitate cu primul Home Alone, deci clar vorbim despre un film bun spre foarte bun.

Primul lucru care îți sare ochi când dai play filmului este nemărginita imaginație cu care a fost construit acest Who-ville, aici, universul este perfect creat și îți captează privirea. Fundalurile, decorurile și recuzita sunt extraordinare, ca să nu mai vorbesc despre costume, machiaj și coafuri care au fost cretin de distractive.

Și că tot am vorbit despre machiaj – cum se face că și acest film este unu de Oscar, ba chiar triplu nominalizat, dintre care și un premiu câștigat, mai exact, pentru Cel mai bun Machiaj.

Cred că e timpul să vorbim despre artileria grea și trebuie neapărat să-l laud că îmi e că mă ia la șuturi, evident, nimeni altu’, decât – Grinch!

Doar uriașul Jim Carrey ar fi putut cânta pe o astfel de partitură dementă, iar modul bolnav prin care îl însuflețește pe ticălosul verziu este de-a dreptul formidabil.

Este incredibil cum Jim Carrey a putut să transmită atâtea sentimente sub 10 kg de latex, ca să nu mai zic că machiajul este o adevărată demonstrație de forță.

Nu pot să mă gândesc la un alt actor care ar fi putut îndeplini acest rol la fel de bine ca el. El este maniac și foarte amuzant, deși îmi imaginez că, dacă nu-ți plac de el și de trăsăturile lui, ai urî total filmul.

Cât despre aspectul comic, ar fi redundant să vorbesc despre abilitățile actorului în arta comediei – dialogul, gesturile și expresiile feței sale m-au făcut ca în câteva momente să crăp de râsete.

Taylor Momsen, în rolul drăgălașei Cindy Lou este formidabilă, iar chimia dintre ea și Grinch este de-a dreptul adorabilă, cât despre actriță în sine, pare-se că nu prea a avut o traiectorie bună în cinematografie, acesta fiind singurul film mare în care a mai jucat, iar în prezent, aceasta se bucură de o frumoasă carieră în muzică.

Deși la bază, filmul este unu’ comic de familie, și nu prea vine cu ce substrat intelectual, totuși, pelicula vine cu câteva teme de căpătai.

Filmul arată că transformarea și schimbarea inimii pot fi declanșate de interacțiunea cu ceilalți. Grinch, deși inițial plin de resentimente și dispreț, intră în contact cu Cindy Lou Who, o fetiță curajoasă și neînfricată, care încearcă să înțeleagă motivele din spatele resentimentelor lui Grinch și să aducă lumină în inima lui întunecată.

Pe parcurs, aflăm motivațiile antagonistului, iar dacă stăm să privim cu atenție, din păcate, problemele din film se oglindesc perfect chiar și în propria noastră realitate.

Iar aici, filmul explorează diferența dintre bogăția materială și cea spirituală. În lupta lui Grinch de a fura Crăciunul, se evidențiază excesul de consumerism și obsesia pentru lucruri materiale, dar și modul în care acestea nu aduc fericirea adevărată. Adevărata bogăție a Crăciunului este reprezentată de conexiunile umane, compasiunea și generozitatea, elemente care aduc bucurie și împlinire.

Personajul Grinch este prezentat ca un personaj care trăiește singur și izolat în munți, evitând contactul cu ceilalți locuitori. Această izolare este explorată din perspectiva durerii și a pierderii, arătând cum uneori oamenii se distanțează de ceilalți din cauza experiențelor traumatice din trecut. Însă, filmul evidențiază și nevoia umană intrinsecă de conexiune și cum aceasta poate vindeca rănile interioare.

Notă

La finalul zilei, How the Grinch Stole Christmas nu este nici pe departe vreun film excepțional, vreo capodoperă absolută, dar, este un film care-ți încălzește sufletul și inima.

De asemenea, filmul ne oferă o lecție, aceea fiind că esența Crăciunului nu constă în lucrurile materiale, ci în spiritul de comunitate, generozitate și conexiune umană, și că familia este cel mai important lucru.

Și cine știe!?!? Poate că această sărbătoare este și un moment în care oamenii au oportunitatea de a se transforma, de a redescoperi spiritul altruist și de a-i aduce bucurie și lumină celor din jur prin acțiuni de generozitate, compasiune și iubire.