Studio-urile A24 vin cu un nou produs, un produs arhilăudat și mult prea slăvit, pe-al său nume – Talk to Me.

Întrebarea care se pune e – E atât de bun pe cât este lăudat? Haideți să aflăm!

Sinopsis

Premisa este extrem de simplă.

Mia ( Sophie Wilde ) pare-se că e încă afectată de moartea mamei sale, iar aceasta caută să-și omoare timpul cu ceva activități distractive împreună cu prietenii ei.

Totul se schimbă când un tovarăș de-al grupului vine cu o mână de ajutor, și la propriu, și la figurat. Bunul camarad al grupului vine cu o mână îmbălsămată invocatoare de spirite, care distruge din interior spre exterior pe cel care dorește să ia contact cu obiectul malefic.

Evident, lucrurile degenerează, iar distracția se transformă în cel mai mare coșmar al tinerilor.

Execuție

Nu cred că filmul este deosebit de înfricoșător ca atmosferă, și nici jumpscare-urile nu sunt cine știe ce, filmul bazându-se mai mult pe groaza fizică și imaginile tulburătoare, care sunt cu adevărat terifiante și extrem de scârboase. Iar aici trebuie lăudată echipa de make-up care a făcut o treabă maiestuoasă.

Alegerea culorilor este foarte bună, ceea ce este aproape o raritate în filmele din zilele noastre. Scenele înfricoșătoare sunt foarte bine filmate,editarea audio este de top, iar efectele practice sunt înspăimântător de bine realizate.

Iar unde vreau să ajung cu aceste aspecte este menționarea bugetului infim de circa 4,5 milioane de dolari, o producție realizată de niște amatori, mai exact gemenii Philippou care sunt extrem de cunoscuți în mediul YouTube-ului.

Nu prea sunt cel mai mare fan A24, dar trebuie de apreciat faptul că aceștia doresc să promoveze și să aducă în față noastră oameni noi de film, actori noi, concepte și idei noi, chit că unele nu sunt cele mai sănătos mintale, probabil fiind singurul studio mare care vine cu asemenea idei, cu ceva cu adevărat nou.

Își merită toate laudele supreme? Clar nu!

Dacă ați văzut vreodată un film despre posesie demonică, evocarea spiritelor sau despre comunicarea cu morții prin intermediul unei plăci Ouija, ați văzut deja acest film, Talk to Me neaducând nimic nou genului horror.

Chiar mă așteptam la ceva inovativ, dar aripile mi-au fost tăiate când am văzut de ce fel de personaje avem parte, și din păcate observăm că personajele cretine sunt nelipsite din toate filmele horror.

Iar în acest film avem parte de un grup de tineri ratați, care ferească sfântu să ai parte de astfel de cunoștințe în viață, nu zic prieteni, un grup din care doar două personaje fiind mai de Doamne Ajută, în rest toți având un caracter toxic de cocalari, care se cred foarte șmecheri dacă se joacă cu focul diavolului.

Cât de retardat, bolnav la cap, idiot să fii să-ți dorești în a fi posedat de niște entități total necunoscute? Cine și-ar dori acest lucru?

Pur și simplu acest caracter al lor făcând spectatorul să nu-i pese de niciun personaj. Păi tu când observi că cineva este posedat și începe să facă precum dracii și fața-i se dezintegrează, tu te pui la băută și la filmat?

Despre actorie nu am ce să spun, Miranda Otto fiind cel mai mare nume din întreaga distribuție, restu’ echipei fiind formată din necunoscuți, sau din actori aflați la început de drum, actori începători care fac o treabă bunicică. Acum totuși, nu sunt atât de hain să iau la topoare niște tineri care poate fac pentru prima oară pasu’ în această industrie.

Scenariul a fost prea dezacordat și a avut o mare problemă de ritm, dar de…., avem în colimator un film de începători.
Scenele care implică mâna au fost foarte bune la început, dar care la un moment dat se cam fumaseră, toate segmentele intermediare cu personajele au fost în cea mai mare parte neinteresante, iar primele 20 de minute fiind un festival de somn pentru mine.

De asemenea, povestea se simte extrem de grăbită spre final, deoarece regizorii încearcă să se angajeze simultan în mai multe idei care nu sunt pe deplin dezvoltate și hrănite. Tind să cred că 20 de minute în plus erau suficiente pentru a duce la capăt concluzia într-un mod mai concret.

Notă

Având în vedere că vorbim despre un film de debut făcut de niște amatori, am putut să mai închid ochii la unele lucruri, dar în niciun caz acest Talk to Me nu reprezintă vreo inovație în genu’ horror și nu e deloc vreun film pe măsura laudelor și recenziilor monumentale citite din afară.

Idee grozavă, prea multe detalii neșlefuite și alegeri ciudate de execuție fără suficientă aderență pentru mine, păcat, mi-aș fi dorit altceva. Dar să sperăm că acești gemeni vor veni cu ceva mult mai bun data viitoare, pentru că potențial în ei există cu vârf și îndesat.

Din toată inima îmi doresc să apară cineva cu o idee originală, cu un horror care să ne bântuie cu zile și nopți, un horror fără personaje cretine sau clișee de compoziție a genului.

Până atunci, grijă mare pe cine sau pe ce puneți mâna! 😉