Mai trebuie să băgăm și românești din când în când, astăzi luăm la disecat Balaur regizat de Octav Chelaru, fiind lungmetrajul de debut al acestuia – o dramă inspirată din fapte reale.

Sinopsis

Filmul este inspirat din fapte reale, așa cum am spus și în introducere.

Balaur ne-o prezintă pe Ecaterina ( Mălina Manovici ), o tânără profesoară de religie, soție de preot, părintele Dragoș ( Alexandru Papadopol ) ; Ecaterina a noastră duce o viață seacă din multe puncte de vedere, trecând prin multe probleme : de la crizele legată de credință, până la mâncărimea veveriței.

În problemele ei de ordin carnal, sare în ajutor Iuliu, un adolescent nou venit în oraș, care este îi este și elev, și evident, Ecaterina intră într-o relație extraconjugală cu elevul cel viril.

Execuție

Filmul este unu’ ok, decent aș putea spune. Față de majoritatea unor petarde absolute din cinematografia autohtonă, Balaur trece clasa.

Dar din păcate avem cazul de – Idee bună, execuție slabă.

Ca părți bune, pot să doar numesc actoria, preponderent cea a adulților, mai ales Alexandru Papadopol, care deși a jucat un personaj care nu prea l-am agreat, acesta a fost veridic și în concordanță perfectă cu realitatea, o realitate pe care o s-o dezbatem puțin mai târziu.

Este un film despre erosul rănit și neîmplinit, poate și despre trecutul confuz al unei femei, poate incapabilă de fericire, poate forțată să trăiască o viață care nu a făcut-o fericită.

Din păcate, actoria adolescenților nu e deloc convingătoare, ba chiar extrem extrem de exagerată, și asta vă spune un tânăr de 20 de ani care știe foarte bine că un tânăr nu e atât de explosiv și vulcanic la prima atingere.

Nu-mi place titlul și nu cred că ajută filmul, nici cel din română, nici cel din engleză. Probabil că înseamnă ceva. Nu înțeleg ce, dar… Ei bine, aceasta este opțiunea realizatorilor.

O altă parte slabă a filmului este că drama, subiectul principal al filmului este executat undeva în ultimele 45-50 de minute ale filmului, iar în rest, filmul te îndoapă cu doctrinele Bisericii despre soartă, despre cum îți este scris și dat de la Dumnezeu, și vorbe auzite și auzite de atâtea ori.

Dacă cineva dorește să sară peste primele 4o de minute, o poate face liniștit, că nu pierde absolut nimic.

Din punct de vedere tehnic, Balaur lasă de dorit, culorile spălăcite, parcă tipice cinematografiei de est, pic de lumină în cadre ș.a.m.d.

Și acum să vorbim despre bolile cineaștilor români.

Avem perechea de țâțe prezentă în cadru? Avem!

Avem scena fierbinte de sex? Avem! Pardon, SCENELE, că avem vreo 2-3 scene de echitație.

Avem scenele foarte lungi, în care simți că te ia somnul, scenele și cadrele de care se îndrăgostește echipa? Avem, cum să nu?!?! Mai ales vreo trei scene cu Ecaterina noastră care face jogging în pădure, acestea repetându-se de vreo trei ori, acestea având rol de tranziție între acte.

Având în vedere subiectul central al filmului, mai exact, CAZUL – O PROFESOARĂ DIN PIATRA NEAMȚ A ÎNTREȚINUT RELAȚII INTIME CU ELEVUL EI, URMÂND MAI TÂRZIU CA ACESTA SĂ-ȘI PUNĂ CAPĂT ZILELOR. Despre asta trebuia să-mi vorbească clar și concret filmul.

Filmul trebuia spus în maxim 90 de minute și era mai mult decât perfect, dar doar producătorii pot înțelege semnificația ancestral-filosofică a prezenței țâțelor pe ecran, a scenelor când profa e luată la spovedit de elev sau alte cadre lungite sau fără sens.

Nu e vorba că sunt deranjat de genu’ acesta de scene, dacă erau venite într-un film erotic/romantic/comedie romantică era foarte bine venite. Dar nu mi le introduce într-un thriller, care nu e thriller, e dramă toată ziua, dar mă rog, nu eu am dat datele pe IMDB.

Notă

Este vreo căzătură de film? În niciun caz!

Doar că, filmul acesta trebuia să fie despre cu totul altceva. Recunosc, nici nu le am cu religia, deci clar nu m-a atins cu partea duhovnicească a filmului.

Totuși, apreciez intenția de a veni cu ceva nou, cu un alt subiect decât perioada comunistă sau vreo petardă de comedie.

În final. actoria, poate coloana sonoră a filmului care a fost bună dar nu reușit să puncteze momentele cheie din film si câteva idei interesante abordate mă fac să-i acord filmului o notă de încurajare, un pic mai mare decât cea de trecere.