După ce-am văzut Flashpoint Paradox și am citit primele recenzii care promiteau un film absolut momental, așteptările pentru The Flash erau foarte mari.

Însă, din păcate, filmul reprezintă o mare minciună și vrăjeală de marketing, și o încheiere execrabilă a DCEU ului.

Sinopsis

Pare că totul merge bine după evenimentele din Justice League : Znyder Cut, mai un jaf, mai o crimă, supereroii sunt mereu acolo să-și facă treabă.

Totuși, Barry Allen ( Ezra Miller ), după ani și ani de la întâmplare, pare să fie încă afectat după moartea mamei lui.

Dorind să schimbe cursul evenimentelor tragice, acesta își folosește puterile și se întoarce într-un trecut cu totul și cu totul schimbat. Iar în această aventură avându-i aliați pe Bary Allen versiunea 2.0, una imatură și parcă mereu spartă pe boabe , și piesa de rezistență – Batman, primul Batman ( Michael Keaton )

Deși misiunea lui principală este să-și salveze mama, mai întâi, cei doi Barry și Batman pleacă în căutarea lui Superman, care de fapt, este Kara Zor-El alias Supergirl , verișoara lui Kal – El Superman, eroina cu pelerină fiind singurul adversar de calibrul lui Zod, care se pare că se reîntoarce pentru a distruge Pământul.

Execuție

O să încep mai întâi cu părțile bune ale filmului, nu de alta, dar sunt puține și ca să scăpăm mai repede.

În primul rând, punctul forte al filmului este reprezentat de Michael Keaton – primul Batman. Fostul actor al justițiarului cu mască fură absolut fiecare scenă în care participă, cărând filmul aproape de unu’singur, ba cu umorul său absolut savuros, ba cu replici sau faze referențiale la perioada Tim Burton.

Evident, scenele de acțiune cu bătrânul liliac sunt acompaniate de celebra coloană sonoră compusă de Danny Elfman pentru producția din 1989.

În al doilea rând, pe partea de emoții și comic, filmul livrează pe jumătate.

Deși sunt o mulțime de momente absolut cretine care se vreau a fi amuzante, precum glume cu penis și cum Flash este virgin, în unele momente producția a reușit de câteva ori să-mi smulgă niște râsete, și asta pe bune dreptate.
Chiar dacă partea de emoții nu este fructificată la maxim, The Flash reușește să te înmoaie măcar puțin, cunoscând motivul misiunii eroului vitezoman, filmul te face să empatizezi cu personajul nostru principal.

Eeeh…, și cam atât cu părțile bune ale filmului.

Din păcate, filmul se bazează pe un festival de cameos, decât pe o poveste și scenariu bine închegate, totul fiind absolut haotic, iar scenariștii apelând la arma care deja începe să expire, mai exact nostalgia – cameos.

Filmul începe cu una dintre cele mai stupide și cretine scene văzute vreodată de mine. Pe lângă faptul că scena este extraordinar de mult lungită și fără sens, probabil dorind să demonstreze cât de băiat bun este Ezra Miller, întreaga scenă este conturată de un CGI de toată jena.

Și ca să rămân în temă cu CGI-ul , nu doar scena amintită anterior, ci întreg filmul este desenat pe un CGI catastrofal și dezastruos, venit parcă de pe vremea PlayStation-ului 2. Și când vezi că filmul a costat peste 300 de milioane, filmat și refilmat de nu știu câte ori și când vezi că partea de credite dedicată echipei de Efecte Speciale nu se mai termină, începi să te întrebi: ,,-Unde mama dracului s-au dus atâția bani???”

Pe partea de actorie, cu excepția lui Michael Keaton, unde s-a observat dragostea pentru personaj, în rest, mai nimeni nu rupe norii. Majoritatea actorilor parcă jucând cu o mică mare durere în sabie, știind că aceasta a fost ultima reprezentație pe scena DC-ului. Nici măcar Ezra Miller nu rupe norii, fiind în unele momente de o mediocritate absolută.

Oricum, bănuiesc că nu e nevoie să intrăm în discuție despre prostiile făcute de Ezra, nu are sens, suntem aici doar să discutăm despre film și atât.

Și ca să revenim la film, acesta nu compensează nici măcar cu acțiunea, dacă în Transformers-urile lui Michael Bay nu înțelegeai nimic din cauza bubuielilor, pocnitorilor și exploziilor, în The Flash nu înțelegi din cauza efectelor speciale de joasă speță, și chiar și dacă era de un nivel ok, tot nu e vreo mare brânză.

Notă

The Flash se află la multiversuri și ani lumină distanță de Flashpoint Paradox, aflându-se în aceași situație cu Thor : Love & Thunder – ai ca sursă de inspirație cele mai bune povești spuse vreodată în benzile desenate și rezultatul este o bătaie de joc.

Nasoală data lansării filmului, 1 aprilie venea la țanc pentru lansare, pentru că, The Flash este o mare păcăleală de marketing și multe recenzii de nivel intergalactice din partea unor oameni de film precum Tom Cruise sau James Gunn – noua conducere de la DC, sau Stephen King care a fost repus pe radar datorită lui Andrés Muschietti regizorul The Flash, dar și a primului film IT – care a fost un succes răsunător.