Sunteți pregătiți de cafteală?
Hai să vedem ce ne aduce nou acest Mortal Kombat II.
SINOPSIS
De această dată, eroii sunt împinși într-un război al lumilor în care fiecare duel poate schimba soarta Earthrealm-ului, iar pregătirea pentru turneul Mortal Kombat devine o chestiune de supraviețuire.
În mijlocul acestei lupte apare Johnny Cage (Karl Urban), un star de cinema plin de atitudine, chemat să se alăture unor luptători deja implicați în conflict, precum maestrul Raiden (Tadanobu Asano), Liu Kang (Ludi Lin), Sonya Blade (Jessica McNamee), Jax (Mehcad Brooks) și Cole Young (Lewis Tan).
În același timp, amenințarea din Outworld devine tot mai periculoasă odată cu Shao Kahn (Martyn Ford) și a aghiotanților săi, Kitana (Adeline Rudolph), Jade (Tati Gabrielle), Shang Tsung (Chin Han), Quan Chi (Damon Herriman) și Kano (Josh Lawson).
EXECUȚIE
De prima parte n-am ce să comentez. Când a apărut filmul, nu activam în domeniul acesta (deci nu avem recenzie) și tot ce mai țin minte este că mi s-a părut o prăbușire ordinară.
Cât de pârnaie mi s-a părut? Atât de pârnaie încât am uitat complet despre ce a fost vorba, iar aici, în partea a doua, nici nu mai știam care personaje sunt noi și care au fost în varianta din 2021.
Și știți care este cel mai fain lucru la acest MK2? Mi se pare că poate fi gustat ca un film de sine stătător cât se poate de lejer.
Hai că am lungit-o prea mult. Deci cum e filmul?
Ca cineva care a rupt în două cam toate jocurile din această franciză și, mai ales, a terminat și segmentele de story mode din acestea, pot spune cu mâna pe inimă că am fost cât se poate de satisfăcut.
Și da, în sfârșit avem parte de celebrul turneu, evenimentul central unde gravitează tot farmecul acestui univers.
Așadar, structura scenaristică respectă perfect cea a jocurilor, adică poveste și cafteală la foc automat, care se împletesc într-un mod armonios.
Povestea este interesantă, respectă originile personajelor și oferă multe detalii interesante, dar în același timp este și o struțo-cămilă, deoarece combină mult povestea din jocurile Mortal Kombat 9 și Mortal Kombat X.
Dar nu o să intru mult în aceste detalii, deoarece vreau să comentez strict despre film.
Dacă primul film mergea pe o rețetă super ciudată, cu niște drame super filosofice, aici totul este mai simplu. Există antagonistul, există clar conflictul și știm clar care este misiunea.
Filmul nu bate câmpii cu teme filosofice, ritmul este extrem de alert și cred că nu exagerez când spun că o dată la fiecare 10-15 minute avem câte o porție generoasă de cafteală, unde pumnii, picioarele și combo-urile celebre din jocuri zboară nestingherite pe ecran.
Luptele sunt foarte bine coregrafiate, incitante și, poate cel mai mișto aspect, copiază unu la unu magia celor din jocuri. Niciun personaj nu scapă fără să își prezinte abilitatea specială, fatalitatea specifică lui sau a locului în care se află.
Efectele speciale sunt în mare parte destul de bine realizate. Zic asta deoarece sunt unele momente în care unele cadre arătau extrem de ieftin, pur și simplu credeam că văd un film din anii 2000 la televizor.
Și dacă tot suntem la capitolul vizual, ei bine, trebuie să precizez și ratingul R extrem de îngroșat. Aici n-am ce reproșuri să aduc. Decapitările, tranșările, ciuruiala și mațele extirpate sunt la ordinea zilei.
Pe scurt, Mortal Kombat II se simte ca o sesiune de gaming transpusă pe marele ecran al cinematografului, iar acesta este poate cel mai important punct de aur al filmului.
Despre actorie ce să zic… Unii o au scrisă pe caiet, alții fac o treabă cinstită, iar alții te cuceresc.
Însă pilonii actoricești care chiar merită menționați sunt următorii:
Karl Urban în rolul lui Johnny Cage este cireașa de pe tort a filmului. El este inima și sufletul întregii povești și, cel mai important aspect, este catalizatorul umoristic al universului Mortal Kombat.
Nu au fost doar câteva, ci foarte multe momente în care am râs de m-am înecat datorită glumelor lui prăjite și a aurei lui de Johnny Bravo al actoriei și al luptelor.
O mare surpriză a fost Josh Lawson în rolul lui Kano. La el n-am ce să comentez, este varianta antagonistă a lui Johnny Cage, doar că de data asta, spre deosebire de jocuri, este ceva mai diferit ca abordare.
Și, bineînțeles, marea cireașă de pe tort, fabulosul Hiroyuki Sanada în rolul lui Scorpion. Nu știu dacă folosesc termenul corect, dar mi se pare printre cei mai subapreciați actori din industrie.
Este incredibil cât de mult poate să ridice un film doar prin simpla lui prezență. Omul ăsta emană o aură de parcă și tu, ca spectator, îți vine să iei poziția de drept atunci când vorbește.
Mare păcat că nu a primit mai multe minute în plus.
Însă am o mare problemă cu un personaj, Quan Chi (Damon Herriman). Jur pe viața mea că nu știu ce a fost în capul directorului de casting, dar tare nereușită a fost alegerea asta.
Nici vocea nu este reușită, iar aspectul fizic… Să-mi fie iertată exprimarea, dar are o căpățână atât de mare de zici că este testiculul lui Voldemort.
Pe cât de mult m-am bucurat că a fost introdus acest personaj, pe atât de mult m-a scos din poveste alegerea aceasta de casting.
NOTĂ
Mortal Kombat II este exact ce trebuie să fie, adică o sinceră declarație de dragoste către jucătorii înrăiți ai jocului video, mai exact: mai puțină pregătire narativă și mai multă arenă.
Este un film bun și atât. Este lipsit de o punte scenaristică concretă, dar nu asta contează aici, că până la urmă nici jocul nu dispune de vreo scriitură memorabilă. Acum, pe bune, este un joc în care tot ce trebuie să faci este să îți rupi în bătaie adversarul.
Ofer un 7 cinstit și corect și nu-mi rămâne decât să sper și să aștept o posibilă continuare la acest univers.
