Așadar, cei de la Disney ne aduc o nouă adaptare live-action.

Haideți să vedem care-i treaba cu această producție și dacă Disney își continuă seria infernală de epave.

SINOPSIS

Povestea ne-o prezintă pe Lilo ( Maia Kealoha ) , o fetiță excentrică, curajoasă și profund afectată de pierderea părinților, care trăiește alături de sora ei mai mare, Nani ( Sydney Agudong ), pe o insulă hawaiiană.

Lilo nu este ca ceilalți copii: are o imaginație bogată, o inimă sensibilă și un simț al singurătății care o face diferită. Își dorește mai mult decât orice să aparțină cuiva, să fie înțeleasă și să aibă un prieten adevărat care să-i ofere alinare.

Totul se schimbă atunci când în viața lor intră Stitch ( Chris Sanders ) — o creatură stranie venită din spațiu, aparent haotică, dar care ascunde un potențial uriaș de afecțiune și curaj.

Întâlnirea dintre cei doi declanșează o adevărată aventură, mai ales că pe urmele lui Stitch se află Jumba ( Zach Galifianakis ) și Pleakley ( Billy Magnussen ), doi extratereștri responsabili de supravegherea lui.

EXECUȚIE

După atrocitatea numită Snow White, pare-se că am primit un produs bun – ba chiar extraordinar de bun.

Hai s-o spun pe cea dreaptă și cinstită: pentru mine e cea mai bună adaptare live-action de la Disney!

E exact direcția pe care toată lumea și-o dorește: ZERO politică, doar entertainment pur și emoție sinceră.

În sfârșit, un film în care nu avem parte de cine știe ce teme existențiale forțate sau de schimbări gratuite de culoare, etnie sau alte elemente în numele corectitudinii politice.

Stitch e albastru, Lilo e penopoleză, agentul CIA Cobra Bubbles e de culoare – așa cum e și în animație. SIMPLU, CLAR ȘI ÎN CONFORMITATE CU SURSA ORIGINALĂ.

Cum să nu crească inima în mine când văd că una dintre animațiile mele preferate este respectată!?!?

Lilo & Stitch este definiția completă a filmului de familie: indiferent de vârstă, fie vei râde la interacțiunile jucăușe și poznașe dintre Lilo și prietenul ei extraterestru, fie vei vărsa lacrimi la momentele înduioșătoare despre dragostea de familie.

Și da, filmul explorează și teme mature, care te vor atinge profund, chiar dacă ești adult.

În primul rând, atât Lilo, cât și Stitch sunt niște suflete rănite: ea a pierdut părinții și trăiește într-o lume care nu o înțelege, iar el este o ființă creată și apoi abandonată, privită doar ca un experiment eșuat.

Filmul explorează cum trauma și izolarea pot apropia două ființe complet diferite, dar unite de același gol interior.

Centrul tematic este conceptul hawaiian de „ohana”, care înseamnă familie – dar nu doar în sens biologic. Ohana înseamnă că nimeni nu este lăsat în urmă sau uitat.

Filmul subliniază că familia adevărată se construiește prin afecțiune, loialitate și acceptare, nu doar prin sânge. Lilo și Stitch, inițial doi străini, devin familie pentru că aleg să se accepte și să lupte unul pentru celălalt.

Așa cum am spus mai devreme: cei mai sensibili ar trebui să-și pregătească batistele. Eu recunosc că finalul m-a găsit cu lacrimi în ochi, deși știam deja cum se termină povestea din animația originală.

Un alt lucru demn de apreciat este că, deși vorbim despre o adaptare live-action, emoția și sufletul animației originale au fost păstrate, și funcționează cu brio.

Muzica este sufletul filmului – de la cântecele tradiționale hawaiiene care însoțesc momentele de familie și natura insulei, până la piesele lui Elvis Presley care adaugă ritm și dinamism întregii experiențe.

Efectele speciale sunt excelente. Stitch este realizat foarte bine, este adorabil, iar integrarea dintre CGI și lumea reală e cât se poate de fluentă.

NOTĂ

Sunt câteva diferențe față de animația originală: lipsește antagonistul Gantu, iar Jumba îi preia cumva rolul, devenind un soi de antagonist principal.

Cel mai probabil, Gantu va apărea într-o eventuală continuare – cel puțin așa ar trebui, având în vedere importanța lui în animație.

Chiar și așa, nu pot spune că mi-a lipsit. Uitându-mă la film, am fost atât de absorbit încât am uitat complet de el. Asta dovedește că regizorul și scenariștii au ales să se concentreze pe componenta emoțională și sufletească a poveștii.

Dacă filmul ăsta a costat doar 100 de milioane (ceea ce e foarte puțin, având în vedere sumele uriașe cu care se joacă Disney în general), înseamnă că există o speranță că Disney se poate întoarce pe drumul cel bun.

Vezi, Disney? Deci se poate!

Chiar nu am ce să-i reproșez. Recunosc că sunt și puțin subiectiv – am fost lovit puternic de nostalgie. Mi-a fost dor de un astfel de film de la Disney.

Lilo & Stitch este o poveste despre cum iubirea – chiar și atunci când vine din cele mai neașteptate colțuri ale universului – poate vindeca rănile, crea legături indestructibile și da sens unor vieți frânte.