Iar a doua fază a MCU-ului se încheie cu Ant-Man, film regizat de Peyton Reed.

SINOPSIS

Filmul urmărește povestea lui Scott Lang (Paul Rudd), un hoț inteligent și bine-intenționat, dar ghinionist, care, după eliberarea din închisoare, se străduiește să își reconstruiască viața și să fie un tată mai bun pentru fiica sa.

Însă, în lipsa unui loc de muncă stabil și din dorința de a-și reface viața, Scott se întoarce temporar la viața de infractor.

Între timp, Dr. Hank Pym (Michael Douglas), un fost om de știință genial și ex-Ant-Man, dezvoltă un costum care permite purtătorului să se micșoreze la dimensiuni minuscule, dar să păstreze o forță supranaturală.

Pym descoperă că fostul său protejat, Darren Cross (Corey Stoll), vrea să folosească această tehnologie pentru a crea arme periculoase. Crezând că Scott are talentul necesar pentru misiunea sa, Pym îl recrutează pentru a deveni noul Ant-Man.

Ajutat de fiica lui Hank, Hope van Dyne (Evangeline Lilly), Scott începe un antrenament riguros pentru a învăța să folosească abilitățile costumului și să se infiltreze în baza lui Cross pentru a împiedica răspândirea acestei tehnologii.

EXECUȚIE

Din nou avem parte de adiții surprinzătoare în universul MCU :

Avem parte de un Peyton Reed care a fost puțin activ în zona de seriale și având niște mici proiecte în portofoliul de filme.

De asemenea, pilonul principal este Paul Rudd, un actor care a făcut comedii pe bandă rulantă și din nou s-a pus în discuție un posibil pariu riscant, și din fericire, avem parte din nou despre un pariu cât se poate de câștigător.

Filmul vine cu o abordare atipică în acest univers, nefiind deloc la nivelul bombastic și efervescent al precedentelor filme, acesta fiind la o dimensiune mai mică ( din toate punctele de vedere ), lucru cât se poate de sănătos pentru studio.

E dificil să pompezi numai basculante de material pentru filme, este important și să știi cum să știi să limitezi resursele încât să ai parte de un management sănătos.

Așadar, acest Ant-Man reușește să fie o bună pauză de la bombastic cosmic și distrugeri masive și să fie un foarte bun cu mare căldură, suflet și inimă, probabil produsul perfect pentru acea seară de petrecut în familie.

Ca un rezumat al producției, totu’ se învârte în jurul unor jafuri, doar că avem parte de elementele SF din universul Marvel, ceea ce din nou, vorbim despre un suflu nou.

Toată această abordare prin desfășurarea acțiunii la o scară atât de mică este cireașa de pe tort, acțiunea electrizantă desfășurându-se în mare parte la nivel atomic și subatomic, iar de-a lungul filmului aveam un continuu zâmbet pe buze când observam ingeniozitatea prin care au fost orchestrate scenele de acțiune.

Tehnologia de micșorare oferă posibilități vizuale creative și spectaculoase, cu secvențe care își schimbă rapid perspectiva între dimensiunea microscopică și cea obișnuită, iar acest lucru generează scene de acțiune memorabile și inovatoare, oferind o dinamică diferită față de luptele de mare anvergură și distrugerile masive.

Ant-Man se diferențiază prin umorul său bine dozat și personajele secundare carismatice, dintre care se remarcă Luis (Michael Peña), prietenul și complicele lui Scott, ale cărui relatări amuzante oferă momente de comedie memorabile.

Filmul are o atmosferă ușor de digerat și abordabilă pentru toate vârstele, fără a pierde complexitatea și intensitatea conflictului.

Astfel, umorul este integrat natural în poveste, oferind un echilibru între acțiunea intensă și momentele comice, iar spre deosebire de tot ce-am comentat până acum în materie de MCU, cred că a fost prima oară când umorul nu mi s-a părut forțat.

Actoria este la înălțimi, Paul Rudd ( Ștefan Bănică Jr. varianta americană, scuze, dar mereu spun că seamănă cu el ) își joacă la perfecție rolul de supererou, fiind as și pe livrat niște pumni sănătoși, și pe niște momente călduroase emoțional, dar mai ales pe partea de umor.

De asemenea, n-am cum să nu-l menționez pe magistralul Michael Douglas – Vai de capul meu!?!?!? Să-l aduci pe Michael Douglas într-un film Marvel… La ce perioada a avut atunci tabăra roșie, cred că puteau să aducă ce actor le pofta inima.

Aici, Michael Douglas nu mai călărește nicio femeie, ba mai mult, călărește furnici, dar asta când ne întoarcem în trecutul său sumbru și aflăm despre cauzele care au dus la ruptura dintre el și propria fiică, iar motivul pentru care acesta caută un moștenitor pentru costumul de Ant-Man.

Însă, ca de fiecare dată, avem parte din nou de un alt film Marvel care duce lipsă de un antagonist puternic și de temut.

Efectele speciale sunt bine realizate și foarte originale din tot ce ține de mediul atomic, însă buba cea mai mare vine la înfățișarea furnicilor, furnici care se simt de la o poștă că sunt făcute pe computer.

NOTĂ

Mi se pare printre cele mai underrated filme din MCU, Ant-Man fiind un film de la care nu repornisem cu mari așteptări acum la a doua vizionare.

Dar uite ce înseamnă să vezi un alt film cu alți ochi, și mă repet, e genul de film care-ți lasă o stare faină, chiar dacă știi că ai văzut un film Marvel și chiar dacă în acesta nu ai avut parte de bătălii epice sau de personaje care întruchipează mutanți, zei, roboți sau alte făpturi fantastice.

Mai bine că nu am încheiat faza cu Avengers: Age of Ultron, că altfel aș fi plecat la drum cu un gust amar, și asta mă face să-i acord un 8 solid acestui Ant-Man.