Avengers: Age of Ultron este penultimul film care încheie faza a doua. Hmm, ciudat mod să închei o fază MCU fără un film Avengers.

SINOPSIS

Subiectul poveștii de azi pare unu’ de mare actualitate.

Așadar, Când Tony Stark / Iron Man (Robert Downey Jr.) încearcă să dezvolte un program de inteligență artificială, denumit Ultron, pentru a asigura pacea globală, lucrurile iau o întorsătură neprevăzută și periculoasă.

Ultron (James Spader), un robot dotat cu o inteligență superioară și creat din intențiile bune ale lui Tony, ajunge să vadă omenirea ca o amenințare pentru planetă și decide că distrugerea ei este soluția pentru pace.

Pentru a opri planul distructiv al lui Ultron, Avengers se reunesc: Captain America (Chris Evans), Thor (Chris Hemsworth), Bruce Banner / Hulk (Mark Ruffalo), Natasha Romanoff / Black Widow (Scarlett Johansson), și Clint Barton / Hawkeye ( Jeremy Renner ).

De-a lungul luptei lor, ei sunt testați fizic și emoțional de puterea lui Ultron și de conflictele care apar în cadrul echipei.

În misiunea lor, Avengers întâlnesc doi noi suprasoldați cu abilități uimitoare: Wanda Maximoff (Elizabeth Olsen), care poate manipula mințile și crea energie de control mental, și Pietro Maximoff / Quicksilver (Aaron Taylor-Johnson), care se mișcă cu o viteză uluitoare.

EXECUȚIE

Din start o spun, deși nu cred că-i o mare surpriză, bănuiesc că toți suntem de aceeași părere când spun că acesta este cel mai puțin bun film Avengers.

După ce primului Avengers i-am acordat nota supremă, ștacheta era destul de ridicată, plus că nu știam cum o sa primesc acest film la a doua vizionare.

Din păcate, a doua primire nu a fost la fel de călduroasă.

În primul rând, încă din start filmul prezintă o uriașă bubă în scenariu și în continuitatea acestui univers cinematic.

Și mă scuzați de spoiler, dar dacă ajungi până la acest film, se presupune că ai văzut și restul filmelor.

Marea bubă vine din faptul că Tony Stark revine la meseria de Iron Man fără absolut nicio explicație, iar la finalul filmului Iron Man 3 aflăm că acesta cam renunță la șrapnelele și piulițele SF din piept.

În al doilea rând, avem parte de o poveste romantică care nici acum nu pot să o înțeleg, fiind cam de tipu’ – Tusea și Junghiul.

Iar aici mă refer la Black Widow sau Natasha și Bruce Banner, un fel de adaptarea celebrului basm Frumoasa și Bestia.

Ce-i drept, prin intermediul acestei povești descoperim mai multe secrete și elemente interesante și foarte emoționante din viața agentei S.H.I.E.L.D.

Tot această relație ne oferă și câteva elemente înduioșătoare, dar nu am fost atins mai deloc.

Sincer o spun că n-am simțit nicio chimie între cele două personaje și ca să râdem puțin :

Asta a fost un fel de – Tocilarul și timidul grupului care ajunge la bunăciunea colegiului, iar hăndrălăii școlii rămân interziși de norocul prostului care-i frică și de umbra lui.

Revenind la film în sine, tot acest scenariu ne aduce în prim plan și alte personaje noi – Frații Maximoff.

Și aici relația dintre cei doi dorește să ne aducă niște momente emoționante, dar n-am simțit pentru ei din cauza lui Pietro, personaj care mi-a fost foarte antipatic.

Măcar am avut-o pe Elisabeth Olsen, o actriță care se numără printre preferatele mele, și bineînțeles nu că ar fi vreo actriță mondială.

Și apropo de ea, băi cât de epic este personajul ei, și ferească sfântul să o folosești pe Wanda la nivel maxim.

Acțiunea este la cote înalte, doar vorbim despre un film Avengers, iar bătălia finală chiar poate fi acompaniată de expresia ,, la cote înalte „.

Tot aici trebuie sa adaug că aici am avut parte de cea mai bună variantă al noului Hulk, acel Hulk pe care ni l-am fi dorit cu toții până la finele acestui univers cinematic.

Dar tot aici trebuie să mai dau un pic cu barda – Montajul mi s-a părut foarte slab, la un moment dat totul devine extrem de haotic de nici filmul nu mai știe dacă să o dea în narativă sau în acțiune.

De asemenea, trebuie să laud efectele speciale executate la perfecțiune , apogeul acestora venind tocmai la bătălia finală menționată mai devreme. Și apropo, bugetul a fost unu’ monstruos – 444 de milioane de dolari.

Însă, cel mai mare minus al filmului vine din partea antagonistului care nu mi-a transmis nicio amenințare, fiind de parte de acel Loki din primul Avengers.

Vrea Ultron să schimbe tonul poveștii într-unul mai sumbru, dar are niște replici și o atitudine de parcă ar fi un copil de 12 care tocmai a primit niște jucării.

Ba când vine cu niște glume de grădiniță, ba când se enervează din cine știe ce motiv, acesta neavând nimic memorabil în el, mai ales că toată această abordare cu inteligența artificială criminală este una cu foarte mare potențial, sau mă rog, a fost atunci.

NOTĂ

Nu pot spune că este un film slab, că nu-i deloc, dar diferența dintre primul Avengers și acesta mi s-a părut cutremurător de mare.

Oricât de sumbru și serios s-a dorit acest film pe anumite locuri, cu mare părere o spun că nu mi-a transmis absolut nimic.

La final te face să te întrebi – Băi, nu există niciun antagonist puternic în universul ăsta infinit în timp, spațiu și variații?

Ei bine, ultimul credite scene îți răspunde la întrebare, iar construcția acestuia care a durat mai puțin de 30 de secunde a fost în de-a ajuns încât să-ți dai seama că acela o să fie un villain istoric.

Hai că știți despre cine vorbesc.

Inițial, voiam să-i acord un 8 cu indulgență, asta datorită acelui credite scene, dar nu pot să-i acord filmului un punct în plus doar pentru ceva care nu este legat 100% de pelicula de sine stătătoare.