Hai că a sosit și a treia parte din franciza care cică a inundat cu vomă și salvări sălile de cinema din America.

SINOPSIS

Plecăm undeva după sfârșitul părții secunde din această franciză, iar protagonista – Sienna ( Lauren LaVera ) este externată dintr-un spital de psihiatrie.

Din păcate, reabilitarea și tratamentul nu-și fac efectul, aceasta în continuare are halucinații în care-și vede persoane dragi moarte sau în care criminalul Art ( David Howard Thornton ) își face apariția prin jurul ei.

Iar așa cum era de așteptat, Art The Clown nu-i mort, iar acesta se întoarce cu gândul să creeze un masacru cum nu s-a mai văzut tocmai în pragul sărbătorilor de Crăciun, iar alături de el se află partenera lui la fel de moartă – Victoria ( Samantha Scaffidi ).

EXECUȚIE

Vorbim despre subgenul slasher, deci știți la ce să vă așteptați – Un criminal în serie pus pe ciopârțit copii, femei, bărbați, adulți, bunici, draci, laci și tot ce are viață în jurul acestuia.

Filmul merge pe aceeași rețetă ca precedentele, mai exact crime peste crime în lanț, iar acestea sunt livrate la cel mai scârbos și bolnav mod cu putință.

Ca o mică paralelă aș aduce în discuție The Substance, alt film în care vizual scârbos este actorul principal, însă avem parte de niște diferențe mari :

În body horror-ul The Substance, scârbosul e mai artistic, are rol narativ, ba chiar aș spune că ce se întâmplă pe acolo e mai real, dar aici, scârba e doar de dragul scârbei și livrată gratuit și prost.

Acuma, filmul poate fi judecat prin două perspective :

În primul rând, ca film în sine, Terrifier 3 este o prăbușire totală și absolută, neexistând vreo poveste clară, ca să nu mai zic de dialogul tâmp, multiplele găuri în scenariu și probleme de logistică și continuitate.

Ca să vă dau exemplu de o eroare flagrantă : Unui personaj îi sunt tăiate degetele, iar peste câteva cadre mai târziu personajul respectiv are degetele intacte.

Eu înțeleg că nu a existat o mare producție, dar aici vorbim de logică și continuitate, astea nu se cumpără.

În al doilea rând, pe partea de brutalitate și sânge, trebuie să recunosc, filmul m-a distrat pe cinste și au fost multe în care am râs de cât de bolnav poate să fie.

Probabil îmi vor recomandate niște internări la Bălăceanca când spun că nu am fost oripilat și scârbit de show-ul brutal.

Acuma, pentru cei care au văzut mai multe filme slasher în care gore-ul e la ordinea zilei, ei bine, l-au văzut și pe acesta, nu-i nimic original sau inovator.

Și apropo de asta, efectele practice sunt incredibil de bine realizate, că sunt ele și mega exagerate, asta-i partea a doua.

Așa că să vă așteptați la multe tranșări cu drujba, multe capete și membre inferioare aruncate prin jur sau ornamente de Crăciun formate din organele victimelor.

Vrea scenariul să aducă o poveste, dar nu prea-i reușește, și evident, aceasta este cât se poate de clișeică.

Dacă e să spun laud ceva la toată această franciză, ar fi tot entuziasmul creat în jurul acestei francize, ca să nu mai zic de faptul că, dintr-un buget pentru niște ciungi s-a ajuns la niște cifre la box office de ordinul milioanelor de dolari.

În punct cheie al filmului sunt personajele negative, iar din punctul meu de vedere, din generația nouă de personaje horror, aceștia cam conduc clasamentul.

David Howard Thornton în rolul Clovnului malefic este incredibil, fiind extraordinar de expresiv fără ca acesta să nu scoată vreun sunet.

Alături de el se află Samantha Scaffidi, care nu pot spune cât ,, încântă ” pe interpretare, ci mai mult pe aspectul fizic terifiant, machiajul fiind de nota 11.

Iar despre restul distribuției nu sunt multe de spus, nimic nu excelează, prezentând chiar un joc actoricesc de amatori.

EXECUȚIE

Nu sunt foarte multe de spus despre acest film, poate doar că a îngropat Joker: Folie à Deux la box office.

Mă repet, Terrifier 3 este un film dezastruos, dar abordarea lui dusă la extrem trebuie să recunosc că m-a distrat, mai ales că, totuși, se simte că filmul nu-și dorește să fie vreun mare horror super inteligent și terifiant care să te bântuie cu zilele, scopul lui fiind mai mult de a distra, dar și de a testa limitele audienței.

Iar asta cu limitele…. O consider o formă mare de marketing, și mă repet din nou, pentru cei care au mai văzut filme slasher de acest gen, atunci filmul ăsta n-are cu ce să vă surprindă.

Aaa, vrea cineva să-și testeze limitele? Soluția – Nekromantic.

Totuși, sunt indulgent, personajele negative și tot ce ține de partea brutală, mă fac să-i acord filmului o notă mai mare decât cea de trecere.