În colțurile ringului, la categoria supergrea, Godzilla și King Kong, doar că, de data asta sunt camarazi.

Sinopsis

A trecut ceva timp de la confruntările din Godzilla vs Kong, iar fiecare pare că s-a așezat pe tarlaua lui, Godzilla protejează lumea oamenilor, iar King Kong e stăpân pe tărâmurile Pământului de Jos, însă lucrurile nu decurg așa cum trebuie.

Cumva, unele profeții ies la suprafață, iar o mare amenințare e pe cale să mistuie întregile lumi, mai exact, Regele Skar – Conducătorul primatelor, o bestie psihopată și obsedată să aducă haos în lumea oamenilor.

De asemenea, în urma acestei profeții, descoperim originile și enigmele Pământului de Jos, iar în soarta lumilor joacă un rol primordial și micuța Jia ( Kaylee Hottle ), prietena umanoid al lui Kong.

Așadar, orgoliile și rivalitățile sunt puse deoparte iar cei doi titani se aliază pentru a lupta împotriva celei mai mari amenințări care a existat vreodată.

Execuție

Vă spun sincer, așteptările mele au fost extrem de reduse, mai ales că precedentul film m-a dezamăgit un pic, iar între timp am văzut și serialul Monarch : Legacy of Monsters, care este o producție absolut genială, care este livrată pe un ton greu de dramă umană și foarte serios, fiind mai mult în stilul Studio-ului Toho.

Și că tot am amintit de studio-ul care a dat naștere regelui Gojira, cât de curând, urmează să primim și marele Godzilla Minus One, altfel spus, calculele cam dădeau cu mult negative în ceea ce privește entuziasmul pentru acest film.

Și așa cum am mai spus și-n alte articole, mai bine cu așteptări reduse și cu rezultate bune, iar din fericire, asta am primit.

Să vorbesc despre partea umană a filmului nu prea are sens, avem cam aceleași personaje din precedentul film, care sunt mai mult de umplutură, mai puțin Jia și o grupare nouă care-și face apariția.

Avem multă caterincă, multe faze venite chiar și din partea monștrilor, ca să nu mai zic de decizii total comice venite din partea personajelor umane, dar pot fi trecute cu vederea, că nu pentru aspectul intelectualo – cerebralo – filosofic mergi la un asemenea film.

Iar pe partea de acțiune și distracție, filmul livrează cu desăvârșire, fiind un adevărat show electrizant, unde ne lăsăm creierele în afara sălii de cinema și doar ne relaxam.

Cam în proporție de peste 85%, doar războinicii kaiju sunt prezenți pe ecran, iar asta doar m-a bucurat la maxim, nu există momente în care să-i aștepți să apară sau să avem acea bătălie mare de la final care durează nici 10 minute, aici am avut 5 – 10 minute de interacțiuni umane, iar apoi, balamuc cu Gorila Supremă și Dinozaurul Atomic, și tot așa.

Cinematografia spectacolelor Kaiju este absolut superbă, aducând dinamism și parcă și o forță tangibilă din fiecare lovitură, ca să nu mai zic despre unele mișcări foarte faine și interesante ale camerei.

Un lucru foarte surprinzător este bugetul filmului, care din ce-am citit până acum, acesta se învârte în jurul sumei de 130 de milioane de dolari, fiind cea mai ieftină producție din Monster-Verse-ul celor de la Warner Bros.

Și chiar nu înțeleg suma așa mică, mai ales că petrecem extrem de mult timp în Pământul de Jos, plus creaturi prezente în aproape fiecare cadru.

Singura explicație care-mi vine este că s-a tăiat foarte mult din bugetul alocat actorilor, și pe bună dreptate, aceștia au extraordinar de puține minute pe ecran, iar distribuția nu este una sonoră, că altfel nu-mi explic.

Și că tot am amintit de efecte, acestea sunt extraordinare, iar cadrele care captează decorul luxuriant plin faună și floră sălbatică din Pământul de Jos sunt absolut superbe, ca să nu mai zic de super design-ul titanilor kaiju, și bineînțeles, show-ul distructiv, iar aici includ distrugerea peisajelor urbane și tot ce ține de ravagii la scală largă.

Iar experiența de la IMAX a fost una electrizantă, însă, aici vin și cu un minus, filmele ar trebui să renunțe la 3D, strică mult din culoarea filmului, și-n plus, spre deosebire de filmele Avatar, chiar nu am simțit nimic uluitor din acest element de 3D.

Ba chiar aș asemui filmul cu producțiile Transformers conduse de Michael Bay, și o spun într-un sens cât se poate de bun – Lipsă totală de materie cenușie în scenariu, dar spectacol bombastic cât cuprinde.

Și că tot am pomenit de ei, pentru prima oară am fost susținător Kong, bine, oricum premisa filmului mă obliga să fiu fan al gorilei gigant, cât despre feblețea mea Gojira ( pardon, Godzilla, că suntem la americani ), nu m-a dezamăgit, și fără a da mari spoilere, până și rozul ăla venit parcă din Barbieland a fost ce trebuie.

Antagoniștii filmului nu se lasă nici ei mai prejos, și da, am folosit bine pluralul, dar n-o să dau spoilere despre ceilalți participanți la război, însă, chiar și după ce-am văzut filmul, în continuare susțin că nu a fost o așa mare amenințare încât să fie nevoie de marea unire a titanilor alfa.

Plus că, după ce Godzilla își îmbracă straiele roz, cam devine indestructibil și nu știu ce altă amenințare ar putea să-i facă față pe viitor, iar regizorul Adam Wingard deja a declarat că are în continuare planuri pentru această franciză.

Notă

Ce să mai, filmul m-a excitat la maxim, și mă refer la nivel vizualo – auditiv, că de stimulent cerebral n-am nevoie la un asemnea film, apoi, dacă și la un asemenea film există plângeri de dialog stupid sau scenariu tâmp, atunci s-a întors lumea cu susul în jos.

Tocmai asta e și ideea, filmul își dorește să fie tâmp, și să te facă să te relaxezi și să te distrezi, iar pentru doritorii de producții cu încărcătură intelectuală există : Oppenheimer, Dune : Part Two, Poor Things sau The Holdovers, toate acestea fiind niște pelicule excepționale, dar, din când în când, e bine să ne și odihnim.

Și nu vreau să aud întrebări de când apare pe net, pe Netflix, pe draci laci, filmul ăsta merită văzut pe cel mai mare ecran, cu difuzoarele date la maxim de să se zguduie sala, deoarece Godzilla x Kong: The New Empire este o adevărată experiență care merită trăită la maxim.

Aplaud furtunos munca prestată de Adam Wingard , și sper să-și mențină acest tonus, nu de alta, dar avem nevoie și de astfel de filme, iar în urma acestui film, interesul meu pentru franciză a crescut considerabil.

Bravo, Adam!