Hai să purcedem și la un tradițional românesc – Neidentificat, regizat de Bogdan George Apetri.

Sinopsis

Două pensiuni sunt incendiate, lângă asta, se lasă și cu cadavre, iar acest caz reprezintă un total dezinteres pentru autorități, mai puțin pentru al nostru detectiv – Florin ( Bogdan Farcaș ), caz care devine o mare obsesie pentru acesta, în plus, protagonistul nostru nu trece prin cea mai bună perioadă a vieții.

Nimeni nu-i înțelege obsesia, nici măcar șeful comisar ( Vasile Muraru ), care-l dă de dement și-i recomandă un concediu, nu să-și mai facă nervi cu așa ceva.

Nu se dă bătut al nostru Florin, și neascultând de nimeni dă drumul la investigație pe cont propriu, iar pentru început, toate pistele duc la Bănel ( Dragoș Dumitru ), un țigan cam golănaș care cică s-a perindat pe lângă pensiunile arse.

Execuție

Eh, așa da, ăsta-i film de sculă pe basculă!

Printre comorile ascunse din ultimii ani, dar de, când cinematografia este total antamată în producții conduse de mai marii titani ai artei ( Bromania, Maticiuc, Selly, etc. ), e greu de găsit un astfel de film.

Cu excepția lui Vasile Muraru, mai toate fețele au fost total necunoscute pentru mine, inclusiv numele regizorului – Bogdan George Apetri, care a cam ars-o prin SUA pentru a studia artele filmului, și se vede de la o poștă.

Filmul se prezintă cu o ardere lentă, dar nu-l pot considera un minus, ba din contră, pot spune că a ajutat foarte mult la construcția poveștii dar și la cea a personajelor, în deosebi a protagonistului.

Totuși, pe acest subiect, aș veni și cu o plângere, mai exact cadrele luate prin dronă care sunt cam prea multe, fiind și foarte lungi de ajunsesem să număr câte case sunt în cadrul respectiv și câți copaci au pădurile, dar pot să trec peste, că filmul se compensează pe alte paliere.

Neidentificat se prezintă cu o atmosferă grea și apăsătoare unde misterul și curiozitatea bat la tot pasul, chiar și așa, filmul a venit cu două faze unde am râs de m-am crăcănat, și fără a da spoilere : prima fază e despre un banc spus de personajul lui Vasile Muraru, iar a doua are loc la o firmă de asigurări.

Scenariul este foarte bine scris, chiar imprevizibil, aș spune, livrând multe întorsături de situație, mai ales spre finalul filmului, te face să-ți pui mintea la contribuție, iar mai apoi te ia – Stai așa, că nu-i așa! ori cu Ce dracu se petrece că nu mai înțeleg nimic!?!?

Și că tot vorbim despre scenariu, acesta a fost câștigător și de Gopo ( zici că vorbim de Oscaruri, glumesc, îmi dau seama că reprezintă o acoladă importantă pentru cineaștii autohtoni ), iar la scrierea acestuia a participat, pe lângă Bogdan George Apetri, chiar și Iulian Postelnicu ( Libertate ), actor care mi se pare pe o rampă fulminantă în ultimii ani.

Actoria se prezintă foarte bine, mă rog, doar Bogdan Farcaș este cel care iese în evidență, restul distribuției având timp foarte scurt pe ecran.

Iar despre Bogdan Farcaș, am numai cuvinte de laude, mai ales că și el a fost câștigător de Gopo în acel an.

Performanța lui este extraordinară și portretizează perfect omul de rând, cel cu probleme în căsnicie, îngropat în datorii de la bancă sau prieteni, și care este ahtiat după rezolvarea acestora, indiferent la ce mijloace ajunge să recurgă pentru a le da de cap.

A, ca să nu uit, acesta denotă și o personalitate erudită și însetată de cultură, nu de alta, dar în difuzoarele lui bubuie numai muzică de operă, clasică, simfonică, acesta știind numai de nebunia lui Chopin.

Apropo – Voi știți ce naționalitate avea Chopin?

Tehnic, nu am prea multe de comentat, filmul se prezintă bine, iar pe partea audio ( buba cea mai mare din filmele românești ), din nou, nu prea am reproșuri.

Mint, am un reproș pe partea audio, acela fiind volumul muzicii care este dat la maxim, nu de alta, dar aveam volumul tv-ului dat la un nivel moderat, iar când începea coloana sonoră simțeam că mi se cutremură geamurile.

Ori sunetiștii au adormit la butoane, ori a fost o alegere artistică? Nu știu!

Notă

Brovo, domne! Deci, se poate!

Mă rog, vorbim despre un regizor și un actor principal care au ars-o numai prin SUA, de aici și suflul nou.

Filmul cică face parte dintr-o trilogie, iar următorul din listă e Miracol ( 2022 ), și abia aștept să-l vizionez și să scriu despre el, mai ales că acest Neidentificat a fost o adevărată și frumoasă surpriză.

La momentul actual, despre al treilea film, nu se știe mai nimic.

La finalul zilei, Neidentificat este un film românesc, care nu-i românesc, că nu se simte, aici, avem parte de un film greu, serios, inteligent și plin de surprize.