#74 IMDB

După ce am dat de pământ cu Blue Beetle, mai ales la modul în care și-au bătut joc de cultura și familia hispanică, iată că astăzi vorbim despre magistralul – Coco.

Sinopsis

Sub lumina reflectoarelor îl avem pe Miguel, un tânăr nebunește pasionat de muzică și al cărui vis este să devină un mare mariachi, ba chiar dorind să-și urmeze idolul – al său strămoș Ernesto de la Cruz; însă familia sa interzice muzica din cauza unui vechi conflict din familie.

Cu toate acestea, Miguel își dorește să-și urmeze pasiunea, așa că, în timpul sărbătorii Día de los Muertos, el se trezește într-o lume a morților, unde trebuie să descopere secretele trecutului familiei sale și să încerce să obțină binecuvântarea familiei pentru a urma muzica.

Execuție

Din start spun că acest film nu este pentru prichindei, pentru că se vorbește cu și despre morți aproape tot filmul, avem morți sub formă de schelete ambulante pe ecran, plus că temele abordate sunt extrem de greu de înțeles pentru mintea copilașilor.
Scenariul are atât de mult spirit, emoție dar și valoare de divertisment. Glumele sunt sofisticate și amuzante, nici infantile sau repetitive pentru mine, iar Dante ( câinele lui Miguel ) este atât adorabil, cât și amuzant, iar elementele emoționale sunt cu adevărat sincere, mai ales în ultimul act.

Povestea este strălucitoare și aerisită în ritm, în ciuda duratei destul de lungi, nu o simți. Cultura mexicană și valorile familiei au fost în mod clar cercetate cuprinzător, iar filmul se simte ca un omagiu cald, distractiv și sincer și o sărbătoare adusă culturii, familiei, muzicii și chiar cinematografiei latino din Epoca de Aur.

Cultura mexicană acordă un mare respect vârstnicilor și strămoșilor. În film, acest aspect este evident în modul în care Miguel și ceilalți membri ai familiei Rivera îi tratează pe strămoși și pe cei care au trecut în lumea de dincolo.

De asemenea,pune un accent puternic pe păstrarea și transmisia moștenirii culturale. Muzica, tradițiile și obiceiurile mexicane sunt prezente în întregul film și sunt prezentate ca parte esențială a identității personajelor. Filmul încurajează publicul să aprecieze și să prețuiască cultura și tradițiile propriei lor familii și comunități.

Acestea fiind câteva valori ale familiei mexicane, ilustrând cu adevărat ce înseamnă familia și tradiția în această cultură, nu ca în abjecția numită Blue Beetle în care membrii familiei făceau ca toate orătăniile pământului.

Din punct de vedere vizual, Coco este o explozie de culoare, până la urmă vorbim de Pixar, dar chiar și așa, am rămas plăcut surprins când am văzut modul în care Lumea Morților este reprezentată cu o bogăție de detalii și o paletă de culori vibrantă, creând o atmosferă cu adevărat magică.

Coloana sonoră a filmului este magistrală, toate melodiile livrând emoții de orice natură, de la veselie, până la emoție de te aduce în pragul celui mai urât plâns posibil, în special melodia Remember Me care este încântătoare și face toți banii, reprezentând și tema principală a filmului, și pe lângă aceasta, mai sunt câteva melodii care se află în playlist-ul meu.

Filmul surprinde temele vieții și morții, cu un sentiment autentic. Temele de familie, pasiune, înfrângere și răscumpărare sunt, de asemenea, explorate aici, dar cu umor și emoție reală. În timp ce am râs pentru o parte bună din această poveste fabuloasă, m-am trezit plângând în cel mai urât hal în actul final al filmului.

Până la urmă, acest film trimite un mesaj puternic către noi toți, cei care ne-am pierdut persoane dragi la un moment dat. Felul în care acest film vorbește despre promisiuni și despre pierderea inevitabilă care vine, mi se pare imposibil să nu te facă măcar să-ți ciupească un pic ochii.

Coco reprezintă o lecție de viață pentru întreaga rasă umană, ne aduce aminte că cel mai important lucru de pe această lume este familia, și că toți suntem efemeri și că trebuie să ne trăim viața la maxim, dar cu folos, dar și să ne urmăm pasiunile.

Notă

Pe scurt – fabulos, unic, emoționant, contemplativ.

Filmul aduce în prim-plan moștenirea culturală, importanța onorării strămoșilor și relațiile familiale, oferind o lecție de viață despre echilibrul între propriile pasiuni și respectarea tradițiilor.

În lumina acestor aspecte, Coco rămâne unul dintre cele mai valoroase și influente filme de animație din istorie, și mă arunc în foc pentru această declarație, fiind un omagiu adus culturii mexicane și un tribut adânc emoțional adus familiilor și amintirii celor dragi.