Formația mea de suflet – Bon Jovi! Iar Disney Plus / Hulu pun la dispoziție o mini-serie de 4 episoade despre viața uneia dintre cele mai tari trupe de rock care au călcat pe planeta Terra.

SINOPSIS

La această secțiune a recenziei nu sunt foarte multe de povestit.

Pur și simplu avem parte de o serie de 4 documentare despre suișurile și coborâșurile formației de rock din New Jersey.

Cunoaștem momentele care au adus trupa la apogeu, episoadele care au pătat povestea, și problemele de sănătate care-l bântuie pe marele solist – Jon Bon Jovi.

EXECUȚIE

Așa cum am spus și-n introducerea recenziei, aceasta este formația mea de suflet, de asemenea, Jon Bon Jovi fiind și idolul meu din această viață, idol din punct de vedere artistic, dar mai ales ca om.

Deci, îmi este aproape imposibil să fiu obiectiv în această recenzie.

Așadar, această mini-serie membrii formației discută despre bine și răul care s-au tot plimbat în jurul formației, dar și despre frumoasa moștenire pe care aceștia o lasă lumii.

Mini-seria jonglează în narațiune, ba când mergem în trecutul glorios al formației, când rupea stadioanele, iar Bon Jovi reprezenta o mașinărie de mega albume, ba când ne aflăm în prezentul oarecum incert.

Și pentru că tot am amintit despre moștenire, acest Thank You, Good Night vorbește și despre lupta de a merge mai departe și despre sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru a ne duce pasiunile mai departe.

Aici, vedem un Jon Bon Jovi din trecut care spărgea barierele cu super performanțele live ale pieselor : Livin on a Prayer, Bad Medicine, You Give Love a Bad Name, Always, Blaze of Glory, ș.a.m.d., la un actual Jon Bon Jovi care poartă în el aceeași energie, dar în același timp, ajuns și la capătul puterilor, acesta fiind într-o mare cumpănă.

Totul pleacă la ultimul și dezamăgitorul mini-turneu din 2022, când la ultimul concert din Nashville, al nostru solist pleacă de pe scenă și este bătut peste umăr de către a sa soție – Dorothea, aceasta spunându-i că n-a fost deloc grozav. Iar momentul respectiv, îl determină  pe cântăreț să ia decizia vieții lui – OPERAȚIA!

Iar de acolo, observăm ceva uluitor, de la un solist care a distrus topurile mondiale cu albume precum : Slippery When Wet, New Jersey, Keep the Faith sau Crush, la un muzician care ia lecții de canto, terapie vocală și recuperare cu nu știu aparatură laser.

O dovadă a faptului că poți să ai toți banii din lume, că sănătatea e imposibil să o cumperi, iar când necazul te lovește, te lovește oricând și oriunde, și când nu te aștepți. Iar din păcate, astfel de lucruri se întâmplă oamenilor cu suflet bun.

Iar Jon Bon Jovi poate primi o distincție supremă a celui mai cuminte rocker de pe Pământ :

• o căsnicie care continuă de peste 35 de ani
• fondator al rețelei de restaurante JBJ Soul Kitchen ( restaurante pentru oamenii sărmani, cei fără adăpost )
• De asemenea, și al rețelei JBJ Soul Homes ( apartamente pentru oamenii care nu au un adăpost asupra capului sau pentru cei care, pentru moment, nu au suficienți bani pentru a-și cumpăra o casă )
• fondatorul a mai multor organizații care se ocupă cu servicii de avocatură, de integrare socială, servicii medicale sau pentru cei care vor să scape de anumite adicții ( droguri, alcool sau gambling ) .
• un om care a susținut atâtea concerte caritabile, care a început să scrie albume mult mai profunde și umane, cu piese în memoria celor căzuți în evenimente tragice ( 11 septembrie, COVID, războaie ).

Să mai continui? Și cu toate astea, un om așa bun a fost pedepsit…. M-a distrus total să-mi văd artistul de suflet în pragul plânsului din cauza problemelor sale, să-l văd că aproape cedează.

În urma acestui serial și a multor interviuri recente mulți spun despre Jon Bon Jovi că are un ego mult prea mare, că este arogant și că vorbește numai despre sine.. N-aș spune asta! Până la urmă, vorbește despre ce a realizat, despre munca sa corectă și cinstită, și până la urmă, cred că oricine din lumea asta și-ar dori să ajungă măcar la 1% din ce-a ajuns el sau alți artiști mari.

Având în vedere indicii temporali ai acestei povești, evident că trebuie să vorbim și despre perioada de aur a hard rock-ului, când celebra zicală : Sex, drugs and Rock & Roll făcea legea.

Iar aici ne confruntăm cu efectul devastator al drogurilor, totul gravitând în jurul primului mare episod negru din această poveste – Plecarea bassist-ului și co-fondatorului trupei, Alec John Such ( odihnească-se-n pace ).

Se tot povestește despre acesta că ajunsese într-o așa gravă situație încât trebuia să învețe de la capăt notele muzicale, așa de rău. Deși o să par fără suflet, n-am să port niciodată milă celor care au practicat acest sport.

Nu există motive pentru care să te droghezi! Ok, te îmbeți, ți se face rău, ai vomitat puțin, și a doua zi ești bine, dar din așa ceva nu te mai trezești! Ai traume sau probleme ? Există psiholog sau psihiatru, doctori, poți să descoperi pasiuni noi care să-ți găsească alinare, PRIETENI, FAMILIE!

Și tocmai despre asta este vorba-n această poveste – PRIETENIE ȘI FAMILIE! Iar datorită acestor două elemente cruciale vedem un Jon Bon Jovi care luptă pentru a duce povestea mai departe.

Singurul minus ( MULT SPUS MINUS ) al acestei producții este că interviurile sunt luate doar din partea apropiaților formației, membri actuali sau foști, atât, niciun jurnalist sau vreo persoană neutră, așadar, marile picanterii sunt ascunse sub preș.

Și evident, n-aveam cum să nu discut despre bomboana de pe colivă – Ruptura Bon Jovi – Richie Sambora.

Ca să fiu cât se poate de scurt – Da! Se simte lipsa, nu o să-l înlocuiască nimeni în viața asta, amprenta pe care a lăsat-o este de aur. Însă, viața merge mai departe, a fost alegerea lui, decizia lui care, nu pot spun că a fost cea mai frumos expusă.

Noua formulă mi se pare incredibilă și aduce un nou vibe plăcut, ca să nu mai zic de partea de backing vocals care-i mult mai robustă și voluminoasă ca-n trecut. Așa că, oamenii vin și pleacă, și trebuie să ne obișnuim.

NOTĂ

Mai mult o poveste dramatică și umană, decât un documentar.

În prezent, un proaspăt album ( Legendary ) care se află în top-urile din SUA, un Jon Bon Jovi aflat în terapie vocală care dă semne că mai poate să cânte, dar care tot el a declarat că dacă nu va putea să dea 120% din el, atunci își va încheia cariera.

Și legat de voce, nu mai veniți cu argumente de genu’ : Da. dar Steven Tyler sau Klaus Meine cum cântă bine la 70 de ani? Haideți să vă zic ceva – Corzile vocale nu sunt ca cele de chitară, nu le poți schimba și după să sune cristalin! Fiecare avem propria anatomie a corpului, fiecare trup uman reacționează și se comportă diferit, iar corzile vocale se inflamează și cedează defintiv.

Ultima oară când a cântat în România nu prea le aveam cu muzica, dar sper să ajung să-mi îndeplinesc visul de a vedea pe viu un concert Bon Jovi.

Iar dacă nu o să apuc acea zi, o să rămân cu lacrimile vărsate pe Always, Lie to Me sau Bed of Roses sau pe bătăturile făcute în degete în sesiunile de chitară pe piese precum : Bad Medicine, Dry County, Wanted Dead or Alive, Born to be my Baby, Livin on a Prayer sau Blood on Blood.

Așa deci, dacă o să rămân doar cu acele amintiri – Thank You, Good Night & I Love You!