Ehee, hai că nu am mai discutat de multă vreme despre un anime.

Astăzi vă invit la un thriller de senzație – Perfect Blue.

SINOPSIS

Povestea urmărește tranziția dificilă a lui Mima Kirigoe, o fostă membră a unui grup pop japonez, care își abandonează cariera muzicală pentru a deveni actriță.

Încercând să se reinventeze într-o industrie competitivă, Mima acceptă roluri controversate, dar această schimbare atrage o serie de evenimente neașteptate și înfricoșătoare.

În timp ce Mima încearcă să se adapteze la noile provocări ale profesiei, începe să fie urmărită de un fan obsedat, iar viața ei devine un labirint de paranoia, halucinații și pierderi de identitate.

Realitatea și ficțiunea se amestecă, pe măsură ce Mima încearcă să descopere cine este cu adevărat, în timp ce amenințările devin din ce în ce mai periculoase.

EXECUȚIE

O să ziceți că sunt vreun ,, obsedat din ăla „, că și acest anime este un thriller erotic.

Încep să devin un maestru specialist în acest gen la câte recenzii de genu’ am pe acest blog.

Ei bine, e destul de dificilă integrarea termenului de erotic în acest anime deoarece sexualitatea și nuditatea sunt aduse într-un context extrem de negru și sumbru.

Dar hai să o luăm ușor:

Pe scurt, filmul acesta nu e un anime, este un MAGISTRAL STUDIU PSIHOLOGIC, un studiu despre fragmentarea identității.

Mima Kirigoe, protagonista filmului, este o fostă idol pop care încearcă să se reinventeze ca actriță, însă tranziția de la o imagine inocentă, preconstruită pentru fani, la o personalitate matură și complexă este profund tulburătoare.

Pe măsură ce Mima începe să își piardă controlul asupra vieții, spectatorul este martor la modul în care granițele dintre realitate și ficțiune se dizolvă.

Această destrămare psihologică este simbolică pentru o problemă contemporană: presiunea enormă pusă asupra indivizilor, în special asupra femeilor, de a corespunde așteptărilor sociale și profesionale.

Publicul urmărește cu neliniște cum Mima este prinsă între imaginea sa publică, idealizată și controlată de alții, și dorința ei personală de a se defini ca individ, sau mai bine spus, ca un nou individ, unu mult mai bun și puternic decât cel anterior.

De asemenea, că tot v-am spus mai devreme de acel erotic sumbru, ei bine, din păcate filmul face trimitere la avalanșa de abuzuri la care sunt supuse actrițele.

Așa că, dacă erați convinși că americanii sunt cei mai scârboși pe acest palier, ei bine, nici asiaticii nu sunt deloc mai prejos.

Mima se confruntă cu așteptările contradictorii ale lumii în care trăiește: fanii o doresc inocentă și docilă, în timp ce industria filmului o împinge către roluri sexualizate și controversate.

Alegerea de a accepta un rol explicit devine un punct de cotitură pentru personaj și simbolizează sacrificiul pe care femeile sunt adesea obligate să-l facă pentru a-și demonstra valoarea într-un sistem dominat de bărbați.

Această dualitate – femeia ca simbol al purității versus femeia ca obiect sexual – este explorată cu o sensibilitate rară, punând în lumină criticile subtile ale filmului la adresa patriarhatului și a presiunilor sociale care desfigurează identitatea feminină.

Scenariul este scris aproape la perfecțiune, nu am ce comenta, au existat momente unde eram pe modul :

Eu : Ok, m-am prins, deci suferi de asta.

Scenariul : Nu, nu-i asta, hai mai încearcă.

Scriitura îți servește o mare bătălie, pentru că, aidoma protagonistei, pur și simplu nu distingi ce-i real și ce este pură imaginație.

Perfect Blue devine un exercițiu de introspecție, punând întrebări fundamentale despre identitate: Cine suntem noi cu adevărat? Suntem suma alegerilor noastre sau a percepțiilor celorlalți despre noi?

Iar această abordare, zic eu filozofică, este susținută de un scenariu bine scris și o regie care manipulează cu măiestrie ritmul și tensiunea halucinantă.

Stilul vizual al filmului reflectă perfect starea mentală a protagonistei. Culorile reci, unghiurile de filmare claustrofobe și iluminarea contrastantă creează un spațiu opresiv, amplificând sentimentul de anxietate, iar asta, atenție, a reprezentat marea și fundamentala temelie pentru celebrul cineast, Darren Aronofsky.

Iar la final, când am analizat filmul, mi-am dat seama cât de mult seamănă Black Swan cu acest anime, sau mai bine și corect spus, am sesizat influența celebrului anime asupra thriller-ului respectiv.

NOTĂ

WOW! A fost o surpriză extraordinară, habar nu aveam la ce să mă aștept când am dat play acestui film.

Perfect Blue este o capodoperă, unu dintre cele mai bune thrillere pe care le-am văzut, și aici includ orice tip de producție ( film live-action, animație , anime ).

Este o poveste profundă care depășește anumite limite și care explorează teme importante precum identitatea, faima și alienarea.

Regizorul, Satoshi Kon a creat un film care nu doar că are farmecul și calitatea de a captiva, dar te provoacă să reflectezi asupra propriei percepții și asupra efectelor pe care societatea contemporană le are asupra unui individ.

Și te face să crezi că unele vedete, oricât de vesele, zâmbitoare, luminoase și calde sunt ele în fața publicului, pe atât de zdruncinate psihic și fizic sunt în viața reală.