Deja mi se luase de la atâtea producții autohtone cu și despre evenimente din regimul de tristă amintire, și chit că avem din nou un film legat de acest episod din istoria țării noastre, mă bucur din suflet că am primit ditamai croșeul în plex și că am primit în sfârșit o producție cu adevărat bună, ba chiar foarte bună.
A fost ora 23. Buletin de ştiri. Bucureşti. Începută la Timişoara printr-o demonstraţie paşnică declarată sistemului de către autorităţi şi forţele de securitate, Revoluţia Românilor s-a întins rapid în întreaga ţară. Armata a trecut de partea populaţiei. Pe străzile din Timişoara, Sibiu, Bucureşti, Braşov şi alte oraşe, numărul tinerilor morţi şi răniţi în lupta pentru libertate continuă să crească.
Sinopsis
Regizorul Tudor Giurgiu ne transpune în România insângerata din decembrie 1989, mai exact, la mijlocul țării – Sibiu.
Premisa filmului bazându-se pe atacul unei unități de miliție care duce la un adevărat război dintre forțele de ordine și civili, accentul punându-se pe negrul episod din Bazinul de Înot al Școlii Militare de Ofițeri Nicolae Bălcescu, loc unde au fost sechestrați într-un mod inuman în jur de 500 de oameni.
Milițieni, securiști, civili, teroriști, nu contează…. Scapă cine poate și cine respectă ordinele.
Execuție
Așa cum am spus în introducere, m-am săturat de filme bazate pe acest subiect, dar acest sentiment de lehamite se cauzează execuțiilor prăpăstioase, însă de data avem de-a face cu un produs bun, chiar extreeeeem de buuun!
Filmul pare că se inspiră din Dunkirk-ul lui Nolan, ceea ce nu e un lucru rău, ba din contră, apreciez mult mai mult un film care vine cu niște idei preluate din afară de la alți artiști și executate într-un mod foarte sănătos și eficient, decât execuții originale flatulente care se vor a fi marile gânduri și lăuntricele stări ale neînțelesului regizor român.
Nararea poveștii se desfășoară în cea mai mare parte pe mai multe fire spațiale, ori suntem pe străzile mistuite de revolta română, fie prin unitățile organelor de miliție, fie în bazinul de înot, desecat, unde au fost lipsite de libertate în mod abuziv peste 500 de persoane.
De asemenea, accentul cade pe poveste, pe acțiunea acesteia și pe consecințele evenimentului, și nu pe personaje, iar asta a adus la un atașament emoțional aproape nul față de personaje. Că e bine sau nu – asta nu știu.
Filmul explorează reacțiile umane variate în timpul crizelor majore, de la curaj, unitate de grup și devotament, la teamă și panică, filmul arătând o gamă largă de răspunsuri umane în fața situațiilor extreme.
Libertate arată impactul devastator al evenimentului asupra vieților și psihicului uman, aici, personajele trăiesc sub constanta amenințare a pericolului și a traumei, sau sub frica de a nu pierde pe cineva drag, iar filmul explorează modul în care revoluția a afectat emoțional mental și emoțional oamenii.
Pe partea de actorie ar trebui să scriu vreo 3-4 pagini pentru că numărul de interpreți este unu imens, pur și simplu avem APROAPE tot Hall of Fame-ul filmului autohton, plus mulți alții. Unii livrând aproape excepțional de bine și de palpabil, alții mai puțin, dar per total, nivelul actoricesc este unu bun.
Și doar așa ca să vă faceți o idee pentru distribuție : Alex Calangiu, Iulian Postelnicu, Cătălin Herlo, Andi Vasluianu, Mirela Oprișor, Alexandru Papadopol, etc., etc., asta fiind doar o foarte mică parte din batalionul de actori prezenți în film.
Din punct de vedere tehnic, am numai laude de adus, bugetul fiind undeva pe la 1,7 milioane de euro ( asta din ce-am citit într-o sursă pe internet ), iar asta se simte. Cinematografia, modul amețitor în care camera se mișcă dorind să amplifice sentimentul de anxietate și de nebunie, plus tot ce ține de partea de close shot-uri – toate acestea clădind la o realizare tehnică de excepție.
De asemenea, un lucru surprinzător a fost ritmul, care se desfășoară într-un mod fulgerător, fiind total lipsit de timpi morți sau de cine știe ce cadre filosofice în care îmi este prezentat cerul înstelat ( Filmul BOSS, hapciu…..) sau căderea frunzelor din copaci timp de 5 minute, iar cele aproape două ore fiind insesizabile pentru mine.
Totuși, trebuie să vin și cu o bilă neagră, iar aceasta cade pe unele spații libere prezente pe foaia de scenariu, mi s-a părut că nu am primit răspunsuri, vă spun sincer că nu știu cine erau băieții buni, băieții răi, care erau teroriștii care nu. Sau poate asta să fi vrut intenția filmului? Să ne ofere același sentiment de ambiguitate, aceleași întrebări – Cine a tras? Cine au fost cu adevărat vinovații?
Cert este că s-a tras, cert este că au murit victime nevinovate, și cert este că în România, după 30 de ani de la eveniment, încă se moare de sărăcie, de foame, de frig, iar numărul celor morți în lupta pentru libertate continuă să crească.
Notă
Buget destul de consistent dar și execuție pe măsură, mă bucur că nici de data aceasta nu am avut parte de o nouă spălare de bani din partea CNC-ului, care ar fi mai bine să nu mai arunce cu banii-n vânt către toate abjecțiile ordinare de film realizate de cei mai neînțeleși regizori din istorie.
Și vă rog, oricât de mare cinefil sau cineast ar fi cineva, îl rog să nu vină la mine și să-mi spună că – În a-mi arăta o măciucă belită pe ecran, sau niște testicule uriașe pe ecran sau bărbați care fecundează alți bărbați este o artă plină de simbolism și de încărcătură metaforică filosofică ancestrală, chiar nu e, și aici mă refer și la ai noștri, și la ăia din afară.
Haideți să mai lăsăm figurile astea și ipocrizia, vă rog!
Cât despre film în sine….
Da, domne! Așa da! Genu’ acesta de filme românești vreau să văd la cinema. Iar aici îl aplaud furtunos pe domnul regizor Tudor Giurgiu pentru modul deosebit în care a prezentat această poveste. Și mi-ar plăcea foarte mult să-l văd la cârmele unui film de acțiune get-beget, pentru că Libertate mi-a oferit unele momente foarte bine construite pe palierul acțiunii ” cu împușcături ” și cred că ar exista un potențial tare frumușel într-un viitor și posibil proiect.
BRAVO ȘI FELICITĂRI!
