Cei de la Disney Pixar aduc în scenă o nouă animație, de data asta în genul SF – Elio.
SINOPSIS
Animația îl are în centru pe un băiat – Elio (Yonas Kibreab), de 11 ani, visător, timid, firav și retras, care trăiește cu mătușa sa, Olga (Zoe Saldaña), o femeie inteligentă, implicată într-un proiect guvernamental secret.
De menționat faptul că Olga îl crește singură, motivul fiind unul dureros: puștiul este orfan de ambii părinți.
Elio este fascinat de misterul spațiului și visează cu ochii deschiși la o întâlnire cu extratereștrii, sperând că, pe alte lumi, ar putea găsi acceptarea și familia pe care și le-a dorit dintotdeauna.
Profitând de o ocazie incredibilă, băiatul transmite un mesaj care ajunge direct la o adunare a unor civilizații galactice.
Aceștia îl identifică eronat drept liderul planetei Pământ, iar Elio ajunge în mijlocul unor situații imprevizibile și amuzante.
EXECUȚIE
Având în vedere criza de inspirație scenaristică ce pare să fi contaminat birourile de la Disney, trebuie să recunosc că Elio vine cu ceva cât de cât nou.
Aaa, că sursele de inspirație sunt vizibile de la 100 de ani-lumină, asta-i partea a doua.
Acum, nu știu dacă e bine sau nu, dar filmul mi s-a părut un frumos omagiu adus lui Steven Spielberg.
Pur și simplu, dacă m-ai întreba: „Cum ai vedea o animație Disney făcută de Spielberg?”, ei bine, cam așa ar arăta.
Cu inserții din Close Encounters of the Third Kind, unde avem pe cel dornic de cunoaștere și de contact cu spațiul extraterestru, și evident, cu referințe la mult prea îndrăgitul E.T. – copilul singuratic care își găsește cel mai bun prieten într-un extraterestru.
E rău sau e bine? Nu pot să ofer un răspuns clar.
Așadar, chit că avem o premisă cât de cât originală pentru catalogul Disney, realist vorbind, scenariul cam duhnește a banalitate – nimic nou sau deosebit.
Ființele extraterestre sunt unele pe care le-am mai văzut în alte zeci de povești, iar nici designul lor nu e cine știe ce. Farmecul lor vine însă din faptul că portretizează anumite trăsături umane.
Și în tabăra extraterestră găsim părinți care își obligă copiii să danseze după cum le cântă ei, copii mai timizi, mai curajoși, mai singuratici, care nu își găsesc un prieten de nădejde.
Filmul se dorește a fi o explorare profundă a identității, apartenenței și exprimării personale.
Personajul principal, Elio, este un copil de 11 ani care, deși aparent timid și diferit, ajunge să joace un rol crucial într-un context cosmic.
El este mai aproape de un erou anti-narativ: nu pornește la drum să salveze galaxia – este pur și simplu luat din lumea lui și forțat să se adapteze.
Astfel, filmul se îndepărtează de clișeul copilului-mesia și îl aduce mai aproape de realitate: majoritatea copiilor sunt incompleți, nesiguri și în proces de devenire.
Această alegere funcționează ca o declarație de empatie: nu toți trebuie să fie lideri nativi sau modele perfecte pentru a fi eroi în propria poveste.
Această inversare – de la „băiatul invizibil” la „ambasadorul întregii umanități” – este o alegorie puternică despre copilărie, presiune socială și acceptare de sine.
La capitolul emoție, animația se situează destul de bine. Nu pot spune că am jelit de mama focului în sala de cinema, dar nici nu am fost stană de piatră la unele momente cu adevărat înduioșătoare, chit că acelea erau extrem de ușor de anticipat.
Din punct de vedere vizual, Elio se menține bine – păstrează aceeași notă ca precedentele producții Pixar. Sincer, cred că Pixar ar trebui să vină cu ceva nou din acest punct de vedere – ceva care să surprindă, un stil cu totul diferit.
NOTĂ
Mi s-a părut o animație drăguță. Nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a deranjat cu ceva anume.
Nu se ridică la nivelul astral al animațiilor clasice, dar nici nu e vreo petardă ordinară. Se află undeva la mijlocul clasamentului.
Trebuie să menționez ipocrizia unora – mai exact, a celor care se plâng că nu mai există filme originale, dar tot la continuări rup în două sălile de cinema.
Inside Out 2 – 1,7 miliarde. Moana 2 – 1 miliard. Elio? 76,5 milioane. Ce-i drept, mi s-a părut că nici cei de la Pixar nu s-au străduit prea mult să marketeze această animație.
Cel mai probabil, finanțările pentru promovare s-au dus către Lilo & Stitch și viitorul Fantastic Four.
