Regizat de Katsuhiro Otomo, Akira ne propune un spectacol incendiar.
SINOPSIS
Povestea urmărește doi băieți adolescenți, Kaneda și Tetsuo, care sunt implicați într-un conflict violent între guvern, grupuri de rebeli și organizații clandestine.
Tetsuo, membru al unei bande de motocicliști conduse de Kaneda, suferă un accident și este capturat de guvern din cauza puterilor sale psihice latente.
În timp ce este ținut în captivitate și supus unor experimente, Tetsuo începe să-și dezvolte puterile psiho-kinetice și devine o amenințare atât pentru el însuși, cât și pentru întregul oraș.
Pe măsură ce Tetsuo își pierde controlul asupra puterilor sale, Kaneda și prietenii săi se străduiesc să-l oprească și să prevină distrugerea totală a Neo-Tokyo.
Într-un final epic, se dezvăluie secrete vechi și întunecate legate de originile puterilor lui Tetsuo și ale unui proiect guvernamental cunoscut sub numele de „Akira”.
EXECUȚIE
Akira a fost în primul rând o adaptare a seriei manga cu același nume, creată de Katsuhiro Otomo. Manga a fost adaptată și sub forma unui serial între 1982 și 1990 în revista Young Magazine de către Otomo însuși.
Cu toate acestea, influențele și sursele de inspirație pentru universul și temele prezentate în „Akira” sunt variate și adânci.
Unul dintre elementele-cheie care a influențat Akira este contextul social și istoric al Japoniei din acea perioadă. Anii 80′ au fost marcați de o perioadă de prosperitate economică și de schimbări culturale semnificative în Japonia, dar și de anxietate și incertitudine privind viitorul.
Alte surse de inspirație pentru Akira includ lucrări științifico-fantastice anterioare, atât japoneze, cât și occidentale.
Filme precum 2001: A Space Odyssey regizat de Stanley Kubrick și Blade Runner regizat de Ridley Scott au influențat peisajul futurist și meditativ al „Akira”. De asemenea, temele de alienare, corupție și tehnologie din aceste filme au fost reflectate și în „Akira”.
În plus, Otomo și-a împrumutat idei și influențe din alte opere ale culturii pop, cum ar fi literatura cyberpunk și muzica punk-rock, și se observă mai ales la partea tehnică, cea de design sau la coloana sonoră.
Ok, hai că prea am dat-o în istorie, ceea ce nu-i rău, iar acum, să purcedem la film în sine.
Primul gând după ce-am ieșit din sală a fost – Cum mama naibii se poate realiza o variantă live action a acestui film?
E nevoie de un buget nuclear, iar aici includ: efectele practice bune, să nu mai zic de cele speciale, mai ales dacă vorbim despre actul 3, plus machiaje.
Citisem zvonuri cum că Taika Waititi ar dori să vină cu un astfel de film, și având în vedere dansul superb dintre serios și umor, o astfel de producție i-ar veni mănușă, însă după deplorabilul Thor Love & Thunder, nu-mi mai surâde ideea, dar poate-i ca la fotbal, cum că niciun meci nu seamănă cu altul.
Acțiunea este una electrizantă, iar aici duc în discuție cursele moto în care adrenalina este la cote nucleare, ca să nu mai zic despre încăierările sângeroase dintre bande, plus, actul final unde acțiunea capătă proporții cosmice.
Filmul explorează relația omenirii cu știința și tehnologia, punând întrebări despre limitele cunoașterii și despre ce se întâmplă atunci când aceste limite sunt depășite. astfel, puterile psiho-cinetice ale lui Tetsuo simbolizează potențialul distructiv al progresului tehnologic necontrolat.
De asemenea, Akira critică în mod clar abuzul de putere și autoritarismul, fie că este vorba despre guvernul represiv sau despre oamenii de știință care experimentează fără etică.
Aici, Neo-Tokyo este o metropolă distopică în care autoritățile nu pot controla haosul, o alegorie la starea lumii în perioada Războiului Rece și frica de un dezastru nuclear.
Și nu în ultimul rând trebuie să discut despre final, dar aici, sincer să fiu, nici nu prea am ce să discut, pentru că vorbim despre un segment extrem de ambiguu, un element care atinge nivelul divin, profund simbolic, lăsând multe întrebări deschise și fiind interpretat în multiple moduri.
Iar acest final poate fi văzut și interpretat ca o meditație asupra evoluției umane sau a modului în care ciclurile de distrugere și renaștere nu au sfârșit.
Notă
Akira are o directivă extrem de curajoasă, cu momente în care te distrezi și râzi pe cinste datorită acțiunii electrizante și a umorului negru, dar și cu momente în care ești provocat intelectual într-un mod foarte agresiv.
Este un film care, prin estetica sa inovatoare și narativul său profund, reușește să provoace discuții pe multiple planuri, de la critica tehnologiei la anxietățile legate de viitorul omenirii.
Iar despre impactul cultural nu are rost să mai zic.. Pur și simplu, un deschizător de drumuri pentru industria mondială…
Ca notă, o să mă rezum la un 9, ce nu mă împinge către nota maximă este finalul ambiguu, acum, că nu am avut numărul necesar de neuroni ca să-l interpretez cum trebuie sau eram obosit din cauza orei târzii la care l-am vizionat, asta-i altă poveste.
