All of a Sudden sau Soudain este noul film regizat de Hamaguchi.
Deci, știți la ce să vă așteptați – Durată mamut și ritm cu frâna de mână trasă. În cazul de față vorbim doar despre 3 ore și 16 minute.
SINOPSIS
All of a Sudden urmărește povestea lui Marie-Lou Fontaine (Virginie Efira), directoarea unui cămin pentru vârstnici din apropierea Parisului, care încearcă să implementeze o metodă inovatoare de îngrijire, bazată pe empatie, comunicare și respectarea demnității pacienților.
Însă inițiativa sa întâmpină rezistență din partea personalului, iar dificultățile administrative și presiunile financiare îi pun la încercare convingerile.
Viața sa se schimbă atunci când o întâlnește pe Mari Morisaki (Tao Okamoto), o regizoare de teatru japoneză diagnosticată cu cancer în stadiu terminal. Între cele două femei se dezvoltă o prietenie profundă, construită în jurul pasiunii pentru artă, al sensibilității și al dorinței comune de a reda oamenilor demnitatea și bucuria de a trăi.
EXECUȚIE
O zic din start, trebuie să vă înarmați cu foarte multă răbdare! O să simțiți din plin durata, mai ales prima jumătate!
Filmul formulează o critică fermă, pertinentă și cât se poate de necesară la adresa unui capitalism insuficient reglementat, în care profitul riscă să devină mai important decât bunăstarea oamenilor.
Atenție, nu discutăm despre ideea absurdă că orice formă de capitalism ar reprezenta automat un rău sau bine absolut, dar nici nu facem masturbarea lascivă și romantică a secerei și ciocanului, așa cum fac unele tabere.
Problema apare atunci când mecanismele pieței funcționează fără suficiente limite, controale și plase de siguranță, iar oamenii ajung să fie evaluați aproape exclusiv în funcție de productivitate și rentabilitate.
Pentru că, să fim serioși, cum măsori valoarea unei persoane în vârstă, bolnave sau dependente de îngrijirea altora? Prin câți bani produce? Prin cât costă întreținerea ei?
Iar dacă răspunsul unei societăți începe să se rezume la asemenea calcule, atunci problema nu mai este una exclusiv economică, ci profund morală.
Mi-a plăcut enorm faptul că Hamaguchi pune în opoziție logica eficienței și nevoia fundamentală de umanitate, fără să ignore dificultățile reale ale administrării unui asemenea sistem.
Numai că aici apare și prima mea nemulțumire.
M-aș fi lipsit de niște segmente zdravene în care primesc definiții din economie care oricum erau deja spuse cu subtext în dialog. Pur și simplu, niște repetiții de pomană.
Nu trebuie să-mi prezinți 20 de minute de definiții și scheme la tablă despre cum funcționează mecanismele economice, sociale și politice, nu că ar fi ceva rău, dar aceste lucruri mi le-ai spus prin subtext în foarte multe linii de dialog.
Înțelegem perfect contradicțiile sistemului atunci când observăm dificultățile de la cămin, comportamentul angajaților și situațiile în care demnitatea umană se lovește de constrângerile financiare.
Din fericire, odată ce intrăm cu adevărat în relația dintre Marie-Lou și Mari, filmul capătă o frumusețe aproape imposibil de descris.
Pentru că, dincolo de capitalism, administrație și filozofii sociale, All of a Sudden este, înainte de toate, o poveste despre viață.
Despre iubirea umană, în cea mai sinceră și necondiționată formă a sa. Despre prietenie, despre nevoia de a fi ascultat și despre felul în care un om poate transforma existența altuia fără să îi ofere neapărat soluții miraculoase.
Iar relația dintre cele două protagoniste este absolut adorabilă!
Virginie Efira și Tao Okamoto construiesc o prietenie de o naturalețe remarcabilă, în care conversațiile, gesturile mărunte, privirile și momentele de vulnerabilitate capătă o încărcătură emoțională extraordinară.
Uneori, cea mai mare dovadă de iubire nu este să salvezi pe cineva, ci să rămâi lângă el chiar și atunci când știi că nu îl poți salva.
Pentru că filmul vorbește și despre unul dintre puținele adevăruri inevitabile ale existenței noastre: moartea.
Cum ne raportăm la ea? Cum acceptăm faptul că timpul nostru este limitat? Cum continuăm să trăim atunci când știm că sfârșitul se apropie?
Și, poate cel mai important, ce anume lăsăm în urma noastră?
O avere? O carieră impresionantă? Niște realizări profesionale? Sau amintirile, dragostea și binele pe care le-am oferit oamenilor din jur?
Pentru că nu contează doar câți ani trăim, ci și câtă viață reușim să punem în anii respectivi.
Iar aici trebuie să aplaud și interpretările actoricești.
Cele două se completează minunat, iar chimia lor reprezintă adevărata inimă a filmului. Premiul pentru interpretare feminină, împărțit la Cannes 2026? Absolut meritat! Ba chiar le-aș îngropa în trei remorci de premii.
Și acum ajung la ceea ce a transformat filmul, pentru mine, dintr-o realizare foarte bună într-una extraordinară: actul final!
Aici, Hamaguchi demonstrează că știe să construiască o experiență cinematografică în care răbdarea spectatorului este răsplătită cu vârf și îndesat.
M-am trezit scoțând șervețelele și încercând, fără prea mare succes, să îmi stăpânesc emoțiile. E un final trist, dar e mai degrabă un îndemn de a nu plânge ce-ai pierdut și ce-o să pierzi, ci să plângi pentru cele mai frumoase clipe trăite.
NOTĂ
All of a Sudden este o bijuterie cinematografică despre prietenie, empatie, mortalitate și demnitatea umană, prin care Ryūsuke Hamaguchi ne spune un singur lucru:
La finalul vieții, poate că cea mai importantă moștenire pe care o putem lăsa nu este ceea ce am acumulat, ci ceea ce am oferit. Nu cât de bogați am fost, ci cât de mult am iubit și cât de profund am contat în viețile celorlalți.
Un 9/10 cât se poate de meritat! Și recunosc că ultimul punct a venit tocmai datorită acelui sfert final care m-a făcut să-mi scot șervețelele și să mă predau complet emoțional.
