Nu știam prea multe despre acest anime, ba chiar nu știam nimic despre acesta, dar e frumos să descoperi lucruri noi care să și-ți placă la final.

Sinopsis

Hana, o tânără studentă universitară, se îndrăgostește de un bărbat misterios care se dovedește a fi un văr lup. Cu toate dificultățile, ei încep o relație și au doi copii: Ame și Yuki. Copiii moștenesc abilitatea de a se transforma în lupi, o trăsătură pe care Hana o acceptă și încearcă să o ascundă de societate.

Când soțul ei lup moare într-un accident, Hana este lăsată singură să îngrijească de cei doi copii cu puteri speciale. Ea hotărăște să se mute într-un sat de la țară pentru a-i oferi copiilor o viață mai liniștită și pentru a-și proteja secretul. Filmul explorează provocările și bucuriile pe care le întâmpină Hana în creșterea copiilor săi, care trebuie să decidă în cele din urmă dacă vor trăi ca oameni sau ca lupi.

Execuție

Din ce-am văzut până acum, My Neighbor Totoro și acest Wolf Child s-ar număra printre animațiile japoneze care pot fi livrate și copiilor, și când spun copii mă gândesc undeva la 12+ sau undeva prin acel segment de vârstă.

Scenariul este scris foarte interesant, nu sună niciodată copilăresc și nici prea complicat sau previzibil (având în vedere că temele abordate au fost și sunt capcane foarte ușoare pentru a descifra posibilul traseu al filmului), aș putea spune că este un scenariu foarte uman și real pentru noi ca indivizi.

Nu este atât de filosofic sau plin de simbolistică amplă ca alte anime-uri precum : Spirited Away, Your Name sau Princess Mononoke, dar este un film mai ușurel, dar care are multă inimă și suflet, și este o lecție pentru relația copil – părinte, și despre călătoria adultului de-a crește această proprie moștenire, mai ales când are și două, cum este în acest film.
Povestea începe cu începutul iubirii părinților lup și progresează prin nașteri, decese, mutări, prima zi de școală și creșterea lor în adulți. Povestea este aproape prea obișnuită, dar în normalitatea ei, momentele acestea, sunt realitatea noastră, povestea fiecărui părinte sau copil.

Prima jumătate demonstrează cu măiestrie cât de obositor, sau mai frumos spus, despre sacrificiul fizic și psihic care trebuie oferit în creșterea unor copii, cu atât mai mult când aceștia sunt jumătate oameni, jumătate lupi iar identitatea lor trebuie protejată. Jumătatea ulterioară schimbă tonul și se concentrează pe problemele copiilor în timp ce aceștia se luptă cu noile provocări în creștere.

Filmul subliniază importanța acceptării și a respectului pentru diversitatea umană. Ame și Yuki, fiind copii cu abilități speciale, sunt în mod constant confruntați cu dificultăți și prejudecăți din partea societății. Totuși, această diferență, evident, nu este definitorie, iar ei sunt încurajați să-și descopere și să-și accepte propriile identități, fie ele umane sau cele animalice.

De asemenea, animația evidențiază legătura specială pe care copiii, Ame și Yuki, o au cu natura. Ei își descoperă și își dezvoltă abilitățile lupine în timp ce explorează și învață de la mediul natural. Această legătură profundă subliniază armonia dintre om și natură și importanța conectării cu mediul înconjurător pentru a înțelege propria identitate.

Și că tot este în vogă în acest nou val al cinematografiei – corectitudinea politică sau incluziunea socială, mai ales pe partea aceasta de feminism, de-a lungul zecilor de ani, de când Școala Japoneză de Animație face filme de calibru, aceasta a demonstrat și a oferit lecții despre cum să conturezi și să clădești personaje feminine puternice, despre cum să asamblezi un scenariu potent și să construiești cum trebuie un caracter.

Personajul principal, Hana, este o mamă devotată care se confruntă cu provocări imense în creșterea copiilor săi cu abilități speciale, mai ales că vorbim despre o femeie văduvă. Alegerea de a se muta într-un sat izolat pentru a-i proteja pe Ame și Yuki de privirile critice ale societății reflectă determinarea și devotamentul unei mame care este dispusă să facă orice pentru binele copiilor săi.

O componentă esențială a poveștii este sprijinul pe care Hana și copiii ei îl găsesc în comunitatea din satul de la țară. Această comunitate devine un suport esențial în momentele dificile, subliniind importanța solidarității și a legăturilor umane în fața provocărilor vieții.

Animația filmului este deosebită ( doar vorbim despre stilul japonez de animație ), cu peisaje magnifice și personaje frumos conturate. Hosoda reușește să captureze esența vieții în mediul rural și să creeze o atmosferă plină de farmec și mister, de asemenea, trebuie să menționez și modul foarte interesant în care ne sunt prezentate momentele de transformare ale personajelor.

Pe partea muzicală am numai cuvinte de laude, mai ales piesa care acompania creditele care a avut și versurile subtitrate în română, toate acestea clădind o atmosferă magică și foarte emoționantă.

Și că tot am pomenit de aspectul emoțional, nu fac un secret că nu mi-au curs niște lacrimi pe obraji, sau că am fost cât pe ce să mă apuce o jelanie puternică, poate că nu are aceeași forță lacrimogenă ca The Tale of The Princess Kaguya, The Grave of the Fireflies sau Your Name, dar m-am regăsit foarte mult în această poveste.

Deși, îi am în continuare pe ambii părinți aproape de mine, mama a fost mereu sprijinul meu principal în tot ce-am făcut, iar unele conflicte din film s-au oglindit foarte bine și în realitatea mea. Iar filmul oferă un mesaj simplu – Oricât de mult îți iubești copilul și ți-l dorești cât mai aproape de tine – vine momentul când trebuie să-l lași liber ca să-și clădească un drum propriu în această viață.

Notă

Așa cum am spus și în începutul recenziei, filmul nu are vreo mare și complicată încărcătură simbolistică sau filosofică, față de alte producții din această mare familie a anime-urilor, dar este un film mai simplu și foarte inimos.

Filmul reușește să ofere o viziune profundă asupra valorilor fundamentale ale familiei, iubirii necondiționate și a acceptării de sine.

La finalul zilei, Wolf Children ne amintește că relațiile autentice și iubirea necondiționată sunt cele care ne susțin și ne încurajează în cele mai dificile momente ale vieții. Iar legătura dintre părinte și copil este o sursă de putere și căldură în mijlocul oricărui obstacol întâlnit în această lume.