1 nominalizare la Premiile Oscar.

A Different Man, filmul pentru care Sebastian Stan a câștigat Globul de Aur.

SINOPSIS

Protagonistul, Edward Lemuel ( Sebastian Stan ), este un actor aspirant care suferă de neurofibromatoză, o afecțiune ce îi provoacă deformări faciale.

Luptând cu insecuritățile și dificultățile profesionale cauzate de aspectul său, Edward decide să se supună unui tratament medical experimental menit să-i transforme complet înfățișarea. După ce procedura are succes, el își asumă o nouă identitate, „Guy Moratz”, și își înscenează propria moarte, renunțând la vechea sa viață.

EXECUȚIE

Doar un studio precum A24 putea produce un astfel de film care are la bază o poveste…. mai ciudată.

De fapt, filmul are la bază fapte reale, iar povestea lui Adam Pearson fiind elementul cheie al acestei producții.

Acesta este un actor, prezentator TV și activist britanic, cunoscut atât pentru performanțele sale cinematografice, cât și pentru eforturile sale în promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. El suferă de neurofibromatoză de tip 1, o afecțiune genetică rară care provoacă formarea de tumori benigne pe nervi, afectând în special fața sa.

Revenind la film, se aseamănă mai mult cu The Subtance, doar că aici avem parte de o variantă masculină, fără chestii super șocante, iar narațiunea atacă mai mult psihicul uman.

Mi s-a părut foarte mult un film fantasy, nu de alta, dar lumea în care Edward trăiește parcă este una de basm, utopică, nu de alta, dar cei din jur nu sunt deloc deranjați sau înspăimântați de înfățișarea sa, ba mai mult, el este cel care se confruntă cu propriile temeri interioare.

Așadar, regizorul Aaron Schimberg folosește o estetică care oscilează între realism și suprarealism, ceea ce accentuează sentimentul de disociere trăit de protagonist.

Luminile reci, cadrele claustrofobe și un montaj fragmentat amplifică senzația că Edward este prins într-un vis straniu, în care propria sa identitate i-a fost furată.

De asemenea, filmul adoptă o estetică inspirată de cinema-ul european și de filmele lui David Cronenberg, având o doză subtilă de body horror – nu unul grotesc, ci unul psihologic.

Schimbarea fizică a lui Edward nu este doar o binecuvântare, ci o formă de mutilare emoțională, iar această idee este transmisă prin imagini care evocă un disconfort profund.

Ceea ce face acest film cu adevărat special este faptul că tratează tema dizabilității și a percepției sociale fără a recurge la sentimentalism forțat sau la clișeele hollywoodiene despre „depășirea obstacolelor”.

În schimb, A Different Man ne oferă o satiră întunecată, un thriller psihologic și o meditație asupra alienării și autenticității, toate într-un singur pachet cinematografic provocator.

Această premisă este folosită de Schimberg pentru a analiza nu doar tema identității, ci și felul în care societatea exploatează suferința și dizabilitatea. Când Edward era „diferențiat” prin boala sa, el era marginalizat, dar după transformare își dă seama că și-a pierdut un element definitoriu. Filmul pune astfel întrebări incomode:

• Ce înseamnă să fii cu adevărat acceptat?
• Cine are dreptul de a spune povestea suferinței altcuiva?
• Este frumusețea o binecuvântare sau o condamnare atunci când identitatea este rescrisă de ea?

Din punct de vedere actoricesc, Sebastian este cel care cară pianul pe scări, acesta oferind o prestație EXCEPȚIONALĂ, iar Globul de Aur câștigat a fost cât se poate de meritat.

Diferența de interpretare dintre acesta și personajul lui Donald Trump din Apprentince una de la cer la Pământ, aici oferind o polivalență incredibilă, ba chiar înfățișând trei variante ale personajului.

ȘI DA, PENTRU ACEST ROL TREBUIA NOMINALIZAT LA PREMIILE OSCAR.

Probabil cei de la Academie l-au nominalizat fie să-l enerveze pe Trump, fie poate să-i ofere o altă perspectivă, să fie o replică care să sune așa : Băi, Trump, știu că nu-ți plac imigranții, dar uite-l pe băiatul ăsta care a venit în America, te-a interpretat și a oferit un rol de Oscaruri.

NOTĂ

Filmul nu este deloc original, am mai văzut de multe ori povestea asta, plus că, nici nu știu cât bine i s-a făcut că a fost lansat după The Substance, nu de alta, dar mulți vor declara că este o copie a acelui body-horror, ceea ce nu e.

De asemenea, filmul este foarte „ in your face ”, nu are niciun dedesubt metaforic sau filosofic la care să percutezi mai multă vreme.

Totuși, este un film bunicel, care ne invită la clasica învățătură dar care este atât de importantă, aceea de a nu judeca un om după aparențe, calitățile sale intelectuale și sufleteștii fiind cele care chiar contează.

Cât despre Sebastian Stan, acesta arată că este și MEGA TALENTAT, fiind disponibil și pentru astfel de filme mai artistice, mai serioase, unde ai nevoie să-ți arăți adevărații mușchi actoricești, asta dacă-i ai, iar al nostru Sebi îi are.